Myanmar, perla Asiei de Sud-Est, taramul celor o mie de pagode, un loc de basm locuit de oameni zambitori cu sufletul deschis. Dar si o tara in care un razboi civil necrutator dureaza de 75 de ani. Sarma ghimpata in capitala, saci cu nisip la punctele de control fortificate, o prezenta militara coplesitoare si sanctiuni totale din partea Occidentului – iata realitatile din Myanmar.
Este o tara de neinteles, cu doua fete. Una radiaza bunatate si ospitalitate, cealalta incrunta sprancenele. Una este plina de serenitate si calm, cealalta priveste cu suspiciune strainii. Aflandu-se aproape toata istoria sa sub conducere militara si izolata de lume, Myanmar incearca doar in ultimii ani sa se deschida catre turisti, dar acestia nu vin.
In ciuda numeroaselor atractii – pagode aurite, orase antice, peisaje rurale pitoresti parca desprinse din tablouri – Myanmar ramane o destinatie neturistica, cu infrastructura rudimentara, plaje rare si pustii, zone inchise, conflicte armate si lipsa de electricitate.
Myanmar sau Birmania?
Merita mentionat separat aspectul legat de energia electrica. Multi locuitori refuza sa plateasca pentru curent electric. Au o pozitie neobisnuita: acesti bani ajung la junta militara, care oprima democratia. Astfel, neplata facturilor este o forma aparte de protest politic. Nu rezolva nimic, iar datoriile companiilor energetice se acumuleaza in miliarde. Din acest motiv, seara strazile oraselor se cufunda in intuneric, iar de bezna totala salveaza doar generatoarele.
Cu toate acestea, nu se poate spune ca intreaga populatie din Myanmar este atat de politizata. Nicidecum. Dar oamenii au trait sub junta militara, apoi in democratie, iar acum traiesc din nou dupa legile vremurilor de razboi. Ei isi amintesc perioada cand in tara exista o relativa libertate civila si democratie (chiar daca cu specific asiatic) si nu doresc intoarcerea la trecut.
Iar trecutul Birmaniei nu poate fi numit fericit. Apropo, Birmania este denumirea initiala a tarii, familiara multora. Insa in 1989 a fost schimbata in Myanmar, deoarece „Birmania” fusese inventata de colonizatorii europeni si reprezenta o denumire distorsionata si simplificata a poporului local. In schimb, cuvantul „Myanmar” se traduce prin „rapid”, „puternic” si are rezonanta cu „mya”, care inseamna „smarald”.
Țara si-a castigat independenta fata de dominatia coloniala in 1948. Plecand din Birmania, englezii au lasat in urma o bomba cu ceas, promitand independenta pentru trei provincii nationale. Aceasta a devenit cauza izbucnirii razboiului civil.
Liderii miscarii de eliberare nationala care au ajuns la putere nu doreau deloc sa se lupte, dar mentinerea Birmaniei sfasiate se putea realiza doar prin forta militara. De atunci, provinciile rebele continua sa se lupte cu centrul, retragandu-se in underground si guerila.
Lupta se duce la periferia Myanmar – acolo se desfasoara operatiuni militare, tancurile matura pamantul, padurile ard si casele explodeaza. Centrul tarii este o oaza de relativa siguranta, cu o viata pasnica, manastiri miniaturale ca niste jucarii, campuri de orez, dealuri de un verde stralucitor acoperite de vegetatie si pagode cu varfuri ascutite.
O capitala goala
In acest centru geografic se afla capitala Myanmar – un oras cu un nume greu de pronuntat, Naypyidaw, a carui constructie a inceput de la zero pe locul unui mic sat in 2005. Pana atunci, capitala se afla in orasul Yangon, pe coasta Marii Andaman. Dar fie pozitia sa s-a dovedit vulnerabila din punct de vedere militar, fie nefavorabila in opinia astrologilor si climatologilor, sau poate ambele.
Intr-un cuvant, asa cum se intampla in Asia, decizia a fost luata rapid si fulgerator. Astazi, orasul Naypyidaw, cu o populatie de aproape un milion de locuitori, intampina vizitatorii cu intinderi pustii de pamant gol si nevalorificat.
Motivul este ca autoritatile au luat un teritoriu mai mare pentru constructie, dar au construit doar vreo 10% din ce era planificat. Iar acum capitala consta din insule de civilizatie fie in camp gol, fie in mijlocul padurii dense, fie printre autostrazi largi si goale de beton.
Mai exista si adevarate castele medievale – acestea sunt cladirile guvernamentale, inconjurate de ziduri si santuri cu apa, peste care sunt aruncate poduri mobile – exact ca in picturile cu feudalii europeni.
O mare de serenitate
Dar ajunge vorbit despre autoritati si ambitiile lor. Principalul lucru in Myanmar neturistic nu sunt pagodele aurite si manastirile antice. Principalul in tara sunt oamenii. Cu corpuri bronzate de soare, fete pictate, pe care zambetul nu dispare niciodata, sunt atat de ospitalieri si totodata senini, incat nici nu-ti vine sa crezi ca sunt locuitorii unei tari in care se desfasoara un razboi neintrerupt.
Un detaliu interesant: birmanezii au o aparenta surprinzator de placuta. Doar la prima vedere s-ar putea parea ca toti asiaticii arata la fel. De fapt, sunt diferiti, si departe de a fi toti frumosi din punctul nostru de vedere. Dar birmanezii, atat barbatii cat si femeile, se remarca placut in aceasta privinta.
Trasaturi atragatoare si regulate ale fetei, o forma complet diferita a ochilor, siluete bine conturate, imbracate in fuste viu colorate si frumoase, sunt completate de modelele de pe fete, aplicate cu crema locala thanaka.
Merita sa mentionam separat fustele si crema. Primele se numesc longyi si sunt purtate de toata lumea in tara – femei si barbati. Exceptie fac doar calugarii si militarii. Ah, si tinerii din capitala cu o atitudine progresista europeana. Iar crema thanaka nu este doar un model atractiv pe fata si maini, ci si un bun antiseptic si protectie impotriva arsurilor solare. Este fabricata din copacul cu acelasi nume, iar crema este extraordinar de populara in randul femeilor si copiilor.
Apropo, despre femei. Myanmar este una dintre putinele tari asiatice unde sexul feminin are intr-adevar multe drepturi si libertati. Partial, acest lucru este legat de faptul ca in scurta perioada de renastere democratica, tara a fost condusa de o femeie care a ajuns la putere prin alegeri. Din 2021 (de la lovitura de stat) ea se afla in inchisoare, dar este extrem de iubita si adorata de popor.
O alta manifestare a libertatilor feminine este dreptul de a-si dedica viata spiritualitatii. Aceasta se exprima prin numarul urias de manastiri budiste pentru femei, ceva ce probabil nu exista in nicio alta tara. De altfel, in ceea ce priveste numarul de institutii religioase, Myanmar depaseste orice alt stat din Asia.
Nu este o exagerare sa spunem ca fiecare barbat din tara a fost putin calugar la un moment dat in viata sa. Aceasta pentru ca manastirile adesea inlocuiesc scolile, sunt gratuite si usor accesibile. Nimeni nu retine pe nimeni in ele. Poti sta un an daca vrei, sau o saptamana. Daca doresti – lucrezi in gospodaria manastirii. Daca nu – practici meditatia sau nu faci nimic, nimeni nu-ti va spune nimic. Important este sa fii in armonie cu tine insuti. Poate de aceea toti birmanezii sunt atat de calmi, imperturbabili si sereni.
In ceea ce priveste viata in general, in Myanmar, ca peste tot in Asia, stratificarea societatii este evidenta. Saraci si bogati, mahalalele si palatele, gunoaie la periferie si trotuare impecabile in centru. O casta aparte sunt militarii. Ei castiga bine, iar multi tineri aspira sa intre in armata, pentru ca pe langa un nivel de trai acceptabil, este si un ascensor social.
Odihna si turism
Cateva cuvinte despre Myanmar-ul turistic. Țara a trait mult timp in izolare, iar agentiile de turism mondiale includeau Birmania doar ca o oprire intermediara in tururile complexe din Asia de Sud-Est. Nimeni nu s-a incumetat sa organizeze o sfera turistica completa aici. Nu o fac nici acum, desi Myanmar, dupa venirea militarilor la putere, incearca sa faca ceva in aceasta directie.
Problema este ca cele mai atractive zone pentru vacante pe plaja se afla in zone periculoase, iar accesul strainilor acolo este interzis. Ramane doar centrul tarii cu pagodele sale aurite, manastirile antice si orasele vechi. Dar chiar si in locuri sigure, se pot vedea adesea semne ale starii de razboi – puncte de control, sarma ghimpata, vehicule blindate pe drumuri.
Turistii independenti in Myanmar trebuie sa asculte recomandarile autoritatilor cu privire la vizitarea anumitor teritorii si sa nu incerce sa le incalce, oricat de tentante ar parea plajele si palmele de la celalalt capat al tarii.
Magazinele turistice din Myanmar sunt pline de culoare locala – suveniruri, clopotei melodiosi birmanezi, umbrele de soare artizanale si alte maruntisuri. Sunt ieftine, in plus birmanezii nu sunt rasfatati de turismul in masa, asa ca intra cu placere in contact si negociaza.
In schimb, produsele obisnuite ale marcilor globale sunt scumpe aici. Motivul este ca tara se afla sub sanctiuni americane si partial europene (pentru lovitura de stat din 2021), iar in plus militarii au introdus propriile „contra-sanctiuni”, ceea ce a dus doar la scumpirea produselor marcilor occidentale.
Dar, dupa cum spune un proverb cunoscut: „unde se pierde, in alta parte se castiga”. De curand, Myanmar colaboreaza activ cu Rusia. Puterea militara cumpara arme, studentii merg la studii in Federatia Rusa, incepe sa se dezvolte si turismul. Astfel, in 2023, dupa o pauza de 40 de ani, s-au reluat zborurile directe catre Myanmar.
Nu se poate spune ca destinatia se bucura de un succes nebun, dar turistii vin. In primul rand, pentru a intra in contact cu antica cultura budista a „tarii de aur”, pentru a se relaxa pe malul perlei de apa dulce – lacul Inle, pentru a vizita obiectivele turistice (care ar necesita un articol separat pentru a le descrie) si pentru a admira prietenia si deschiderea localnicilor.
In plus, in Myanmar se pot vedea reprezentante foarte neobisnuite ale vechiului grup etnic Karen. Femeile-girafa cu inele stralucitoare la gat starnesc o uimire sincera si o singura intrebare: cum reusesc sa faca asta?
Ati citit despre aceasta tara fascinanta cu doua fete. V-a trezit curiozitatea? Lasati un comentariu si impartasiti-va impresiile despre Myanmar!
Sursa imagini: Getty Images
Etichete: Myanmar, Birmania, turism, cultura asiatica, pagode
