Te-ai intrebat vreodata de ce unii oameni par sa traiasca intr-o realitate paralela, complet detasata de adevar si logica? Ei bine, draga cititorule, hai sa vorbim putin despre acei indivizi care au facut din credinta un scut impotriva realitatii inconfortabile. Știi tu, genul ala de oameni care ar putea sa-ti spuna cu toata seriozitatea ca cerul e verde, chiar daca stau cu nasul in sus si se holbeaza la un albastru perfect.
Sa incepem cu o mica observatie personala: recent, am dat peste un credincios care sustinea cu tarie ca pensionarii din Romania o duc nemaipomenit de bine. Cica le ajung banii si pentru caviar, si pentru vacante in Maldive. Evident, omul nostru traia probabil intr-un univers paralel unde inflatia e un mit urban, iar cosul zilnic se umple singur. Dar stii ce e cel mai amuzant? Probabil ca lui chiar ii ajung banii. Pentru ca, vezi tu, cand crezi cu ardoare in ceva, realitatea devine… optionala.
Credinta: Scutul perfect impotriva realitatii incomode
Sa fim seriosi, daca ne uitam cu atentie, tocmai acesti credinciosi inflacarati sunt cei mai vocali „patrioti”. Ii auzi cum urla sa se interzica tot ce miroase a Occident si cum cheama poporul sa se stranga in jurul conducatorilor ca oile in jurul ciobanului. E ca si cum ar purta niste ochelari magici care transforma orice dezastru intr-o victorie glorioasa.
Dar sa nu credeti ca e vorba doar despre naivitate. Oh, nu! E un sistem bine pus la punct. Puterea sustine religia, pentru ca religia sustine puterea. E un feedback loop perfect, un dans al absurdului in care toata lumea castiga. Bine, mai putin adevarul si bunul simt, dar cine mai are nevoie de asa ceva in ziua de azi?
Gandeste-te putin: de ce crezi ca sunt interzise anumite grupari religioase? Nu pentru ca ar fi periculoase in sine, ci pentru ca nu se aliniaza cu narativul dorit. Ia Martorii lui Iehova, de exemplu. Sigur, au unele idei ciudate despre transfuzii, dar asta nu e principala problema. Adevaratul motiv? Sunt prea pasnici, refuza sa ia arme in mana. In schimb, preotii ortodocsi binecuvanteaza rachete nucleare ca si cum ar fi niste jucarii de Craciun.
Adevarul: Victima colaterala a confortului mental
Dar hai sa trecem la miezul problemei: de ce unor oameni le pasa atat de putin de adevar? E simplu: pentru ca adevarul doare. E incomod, te forteaza sa-ti pui intrebari, sa-ti reconsideri pozitia. In schimb, credinta oarba e ca o perna moale pe care poti sa-ti odihnesti confortabil ignoranta.
Gandeste-te la definitia adevarului: e ceva ce poti demonstra, ceva tangibil. Dar pentru un credincios inrait, adevarul e ca un meniu la restaurant – alegi ce-ti place si ignori restul. E o mentalitate complet diferita, un fel de gandire pe dos.
Fiecare maimuta stie ca daca liderul tribului o duce din dezastru in dezastru, e timpul sa-si caute alt sef. Dar omul, in „intelepciunea” lui suprema, a inventat credinta. Acea abilitate magica de a ignora realitatea, experienta si dovezile, gasind mereu scuze pentru esecuri si pastrand loialitatea fata de lideri care sunt mai toxici decat deseurile nucleare.
Religia: Manualul perfect de autohipnoza
Dar stai, ca devine si mai „frumos”. In religiile abrahamice, aceasta orbire voluntara nu e doar acceptata, ci incurajata activ. E ca si cum ti-ar da o diploma de excelenta pentru ca ai reusit sa ignori elefantul din camera. Lipsa de indoiala e vazuta ca o virtute, in timp ce gandirea critica e tratata ca o boala contagioasa.
Și, sincer, e usor sa cazi in capcana asta. Creierul nostru e lenes din fire, prefera scurtaturi mentale in loc sa analizeze fiecare informatie. E mult mai comod sa crezi decat sa cauti dovezi. Apologetica religioasa nu e gandire, e un exercitiu de gimnastica mentala in care scopul e sa confirmi ceea ce deja „stii”.
Chiar si unii oameni de stiinta cad prada acestei tentatii. Nu multi, dar destui cat sa fie ingrijorator. E ca si cum ar lua o vacanta de la logica, o pauza de la gandirea rationala pentru a se scufunda in confortul unei credinte nefondate.
Știinta vs. Religie: David impotriva lui Goliat, dar Goliat are ochelari de cal
Hai sa fim sinceri: religia n-a adus nicio descoperire stiintifica sau tehnologica semnificativa. Zero. Nada. Nimic. Cu tot patrimoniul cultural si tehnologic mostenit de la Roma Antica, Imperiul Bizantin abia a reusit sa pastreze cateva bucatele. E ca si cum ai da unui copil de 5 ani un set LEGO si te-ai astepta sa construiasca un zgarie-nori.
De ce? Pentru ca stiinta are nevoie de adevar. De vointa de a cauta adevarul, de pasiunea pentru adevar. Inseamna sa cauti dovezi, sa pui intrebari incomode, sa intelegi cum functioneaza lucrurile cu adevarat, nu cum ti-ai dori tu sa functioneze.
Nu e de mirare ca stiinta moderna a aparut in Anglia secolului al XVII-lea, cand toate institutiile existente se discreditasera singure. Era nevoie disperata de adevar, de o metoda de a descoperi realitatea, nu de a o inventa.
Credinciosul: Terenul perfect pentru orice propaganda
Dar stii ce e cel mai „fascinant”? Un credincios devotat e ca o bucata de plastilina in mainile propagandei. Il poti modela in orice: socialist, fascist, liberal, conservator. Va merge oriunde il trimite predicatorul lui, fara sa clipeasca.
Nu va sta sa analizeze, sa cantareasca optiunile. Pentru ca, in fond, nu-i pasa de adevar. E ca un copil care alege sa creada in Mos Craciun chiar si dupa ce l-a prins pe taica-su punand cadourile sub brad.
Asa ca, dragilor, data viitoare cand auziti pe cineva debitat prostii cu o convingere demna de o cauza mai buna, nu va mirati. Credinciosul inrait va continua sa traiasca in realitatea lui paralela, imun la dovezi, argumente sau logica.
Pentru ca, sa fim sinceri, ca sa-ti schimbi parerea in fata unor argumente solide, trebuie sa-ti pese de adevar. Trebuie sa vrei adevarul. Iar pentru multi credinciosi, adevarul e ca kryptonita: ceva de evitat cu orice pret.
In concluzie, data viitoare cand dai peste cineva care sustine cu tarie ca Pamantul e plat sau ca vaccinurile te transforma in soparla, nu te enerva. Zambeste si aminteste-ti: pentru unii, confortul mintii e mai important decat realitatea inconfortabila. E trist, e periculos, dar e realitatea in care traim. Iar noi, cei care inca mai credem in puterea adevarului, avem datoria sa continuam sa punem intrebari, sa cautam dovezi si sa nu ne multumim niciodata cu „pentru ca asa a zis cineva”.
Daca acest articol ti-a stimulat neuronii si vrei sa contribui la raspandirea gandirii critice, te invit sa-l impartasesti cu prietenii tai. Cine stie, poate vom reusi sa trezim cativa „credinciosi” din somnul ratiunii. Și nu uita: comentariile tale sunt binevenite. Hai sa pornim o discutie despre cum putem combate aceasta epidemie de „adevar optional”!
Sursa imaginii: Social Media
Subiecte abordate in articol: Credinta, Adevar, Gandire critica, Propaganda
Acest articol se bazeaza pe observatii personale si analize ale comportamentului uman in raport cu credinta religioasa si adevarul stiintific. Nu sunt prezentate date statistice specifice, ci mai degraba o perspectiva critica asupra fenomenului descris.
