Majoritatea creștinilor sărbătoresc Nașterea lui Iisus Hristos pe 25 decembrie, în funcție de calendarul folosit. Este una dintre cele mai importante sărbători religioase și laice, celebrată în întreaga lume. Cu toate acestea, în Biblie nu scrie nicăieri că Iisus s-a născut pe 25 decembrie. De unde provine atunci această dată?
În Biblie nu doar că lipsește data exactă a nașterii lui Iisus, dar nici măcar anotimpul sau anul nu sunt menționate. Evanghelia după Luca sugerează indirect că Iisus s-ar fi putut naște primăvara, deoarece spune că în acea perioadă păstorii își păzeau turmele noaptea pe câmp.
Nici în afara Bibliei nu există mărturii concrete despre data de naștere a lui Iisus. Scriitori creștini timpurii precum Irineu de Lyon (130-202 d.Hr.) și Tertulian (160-220 d.Hr.) nu menționează nimic despre acest subiect. Origene (185-253 d.Hr.) chiar ridiculizează sărbătorirea zilelor de naștere, considerând-o un obicei păgân. El face o distincție între drepții evrei care nu-și serbau zilele de naștere și păcătoșii care o făceau:
„Doar păcătoșii își sărbătoresc zilele de naștere. Astfel, în Vechiul Testament citim că faraonul, regele Egiptului, a dat un ospăț de ziua sa, iar în Noul Testament – că Irod a făcut același lucru.” (Omilii la Cartea Leviticului)
Pentru creștinii din primul secol, moartea și învierea lui Iisus Hristos erau mai importante decât nașterea sa. De aceea, evangheliile oferă detalii despre ultimele zile ale lui Iisus înainte de răstignire. Evangheliștii relatează că Iisus a murit aproximativ la mijlocul lunii Nisan din calendarul evreiesc. Paștele a apărut înaintea Crăciunului, fiind o reinterpretare creștină a Paștelui evreiesc (Pesah).
Interesul pentru nașterea lui Iisus a crescut treptat. Acest lucru se poate observa în Noul Testament. În textele cele mai timpurii, epistolele apostolului Pavel și Evanghelia după Marcu, nu se spune nimic despre nașterea lui Iisus. Dar în evangheliile ulterioare după Matei și Luca apar detaliate istorisiri despre împrejurările în care s-a născut Iisus. În secolul 2 d.Hr. iau naștere scrieri apocrife care descriu amănunte despre copilăria și părinții lui Iisus (Protoevanghelia lui Iacob, Evanghelia copilăriei după Toma). Dar tot nu apare o dată exactă a nașterii.
La aproape două secole după viața lui Iisus, scriitorul creștin Clement Alexandrinul (150-215 d.Hr.) menționează diferite date propuse de diverse grupări creștine pentru nașterea lui Hristos:
„Unii istorici nu doar că indică anul, ci și ziua nașterii Mântuitorului, susținând că s-a născut în al 28-lea an al domniei lui Augustus, în ziua a 25-a a lunii Pachon (martie-aprilie)… Alții spun că s-a întâmplat în ziua a 11-a a aceleiași luni. Unii dintre cei care studiază cu atenție cele mai mici detalii ale patimilor Domnului nostru afirmă că s-a petrecut în al 16-lea an al domniei lui Tiberiu Cezar, în ziua de 25 a lunii Phamenoth (ianuarie-februarie); alții – în 25 Pharmuthi (februarie-martie); în timp ce alții susțin că a fost în ziua a 19-a din Pharmuthi. Iar alții spun că s-a născut în ziua de 24 sau 25 Pharmuthi.”
Clement folosea calendarul egiptean pentru a descrie variantele propuse pentru data Crăciunului. De remarcat că el nu menționează niciodată 25 decembrie ca dată posibilă.
Una dintre cele mai timpurii referiri la Crăciun la sfârșitul lui decembrie se găsește într-un almanah roman din secolul 4 numit „Chronographus anni 354”. Chiar la începutul secțiunii care listează datele de comemorare a martirilor, se spune că Iisus Hristos s-a născut în Betleem cu 8 zile înainte de calendele lui ianuarie, adică cu 8 zile înainte de 1 ianuarie. Sfântul Augustin de Hipona menționa că ereticii donatiști sărbătoreau Crăciunul pe 25 decembrie.
În bisericile răsăritene, evenimentele legate de nașterea lui Hristos erau sărbătorite și pe 6 ianuarie sub denumirea de Bobotează. Dar cum s-a ajuns la alegerea datei de 25 decembrie?
Ipoteza împrumutului din păgânism
Există două ipoteze populare care explică selectarea zilei de 25 decembrie ca sărbătoare a Crăciunului. Prima are legătură cu păgânismul. Asta nu înseamnă că Crăciunul este pur și simplu o adaptare creștină a unui festival păgân roman, grec sau germanic. După cum observa Chiril al Alexandriei, creștinii celebrau ziua de naștere a lui Iisus încă din primele secole, dar fără o dată unică.
La sfârșitul lui decembrie, romanii sărbătoreau Saturnaliile, iar germanicii și celții aveau propriile festivități legate de solstițiul de iarnă. În anul 274 d.Hr., împăratul Aurelian a instituit sărbătoarea nașterii Soarelui Neînvins (Sol Invictus) în data de 25 decembrie. Totuși, nu se știe cu certitudine cine a influențat pe cine în cazul festivalului lui Sol. Până la sfârșitul secolului 3, creștinii reprezentau deja o forță serioasă în imperiu, deci împăratul s-ar fi putut inspira din ritualurile și datele lor memorabile.
Oricum, această ipoteză susține că alegerea zilei de 25 decembrie pentru celebrarea Crăciunului are legătură cu percepția generală a sfârșitului lui decembrie ca perioadă a renașterii și a vieții noi. Creștinii timpurii ar fi văzut aici o oportunitate de a răspândi creștinismul în întreg imperiul.
Dar această teorie are câteva puncte slabe. În primul rând, creștinii timpurii nu menționează nicăieri că ar fi mutat în mod deliberat Crăciunul pe 25 decembrie. Abia în secolul 12, teologul siriac Dionysius Bar Salibi scrie că Crăciunul a fost mutat special de pe 6 ianuarie pe 25 decembrie pentru a coincide cu festivalul Sol Invictus.
În al doilea rând, sărbătorirea Crăciunului a început încă din secolul 2, când creștinii încercau să se distanțeze de viața cultică greco-romană. Ei evitau să participe la ritualuri, jocuri și sărbători publice păgâne. Începând cu mijlocul secolului 4, când creștinismul a devenit religia oficială a imperiului, lucrurile s-au schimbat radical. Creștinii au început să adapteze sărbătorile păgâne, dedicându-le martirilor, și să umple templele păgâne cu conținut creștin. În această perioadă, Crăciunul ar fi putut prelua practici și idei păgâne. Dar nu se poate spune că Crăciunul s-a dezvoltat de la bun început ca o adaptare a unui festival păgân.
Ipoteza datării pornind de la Paște
În anul 200 d.Hr., teologul Tertulian a afirmat că răstignirea lui Iisus Hristos a avut loc pe 14 Nisan, conform Evangheliei după Ioan, ceea ce corespundea cu 25 martie în calendarul roman. Mai târziu, această zi a ajuns să fie considerată Buna Vestire – ziua când arhanghelul Gavriil i-a apărut Mariei pentru a-i vesti nașterea lui Iisus. Buna Vestire marchează concepția lui Iisus.
Pe atunci, se credea că atât nașterea cât și răstignirea lui Iisus au avut loc în aceeași zi – 25 martie. Dacă adăugăm 9 luni la această dată, ajungem la 25 decembrie.
Într-un tratat creștin din secolul 4 numit „Despre solstiții și echinocții” se spune că Iisus a fost „conceput în a opta zi înainte de calendele lui aprilie, în martie, în ziua patimilor și a concepției Sale. Căci în aceeași zi în care a fost conceput a și pătimit.” Documentul mai afirmă că Ioan Botezătorul, înaintemergătorul lui Iisus (conform evangheliilor), a fost conceput la echinocțiul de toamnă, adică la sfârșitul lui septembrie, cu șase luni înainte de concepția lui Iisus. (În Evanghelia după Luca se spune că Elisabeta, mama lui Ioan, era în luna a șasea când a avut loc Buna Vestire).
Prin urmare, tratatul folosește o teologie „astronomică” pentru a determina data Crăciunului prin marcarea simbolică a concepției și nașterii lui Ioan Botezătorul și a lui Iisus Hristos. Augustin de Hipona exprimă un gând similar în lucrarea sa „Despre Sfânta Treime”:
„Astfel, mormântului nou în care a fost înmormântat și în care nimeni altcineva nu fusese pus înainte sau după El, îi corespunde pântecele Fecioarei în care a fost conceput și din care nu a mai ieșit niciun alt muritor. Se spune de asemenea că S-a născut cu opt zile înainte de calendele lui ianuarie.”
Pentru creștinii primelor secole era normal să gândească moartea și concepția ca evenimente interconectate. Chiar și în icoane se poate observa acest tip de gândire, cu pruncul Iisus coborând din ceruri ținând o cruce în mâini. Concepția și răstignirea apar ca un tot unitar în iconografie.
În mod similar gândeau și rabinii evrei din acele vremuri, plasând creația lumii și nașterea marilor profeți în luna Nisan. Prin urmare, datarea Crăciunului la sfârșitul lui decembrie pare mai degrabă legată de tradiția teologică iudeo-creștină, și nu de cea păgână.
Distribuie acest articol dacă ți s-a părut interesant și lasă un comentariu cu părerea ta despre originea Crăciunului!
Sursa imaginii: Freepik
Etichete: crăciun, iisus hristos, 25 decembrie, sărbătoare creștină, origini
