In lumea asta plina de mizerie si suferinta, multi inca se agata ca disperatii de ideea unui Dumnezeu atotputernic si iubitor. Dar hai sa fim seriosi, daca ar exista cu adevarat un astfel de Dumnezeu, n-ar trebui sa vedem niste dovezi clare? In schimb, ce avem? Tacere. O tacere asurzitoare.
Gandeste-te putin – daca ai fi un Dumnezeu omnipotent si plin de dragoste pentru creatia ta, n-ai vrea sa te faci cunoscut fara nicio urma de indoiala? N-ai vrea sa te asiguri ca toata lumea intelege clar care-i treaba cu tine si ce vrei de la ei? In loc de asta, ce primim? O gramada de carti vechi, pline de contradictii, scrise de niste ciobani analfabeti acum mii de ani. Serios, asta-i planul tau genial de a te revela omenirii? Pai si restul lumii ce vina are ca s-a nascut in alte culturi?
Cartea aia „sfanta” e plina de mizerie
Hai sa fim sinceri – Biblia e la fel de divina pe cat sunt eu astronaut. E plina de povesti absurde, contradictii si chestii care pur si simplu n-au niciun sens din punct de vedere istoric sau stiintific. Dar credinciosii se agata de ea ca de ultima picatura de apa in desert.
Uite, daca as fi un Dumnezeu atotstiutor, as fi scris o carte perfecta – fara greseli, fara confuzii, fara posibilitatea de interpretari gresite. As fi inclus niste informatii stiintifice avansate care sa uimeasca pe toata lumea. In schimb, ce avem? Niste basme cu serpi vorbitori si oameni care traiesc sute de ani. Serios?
Și mai culmea e ca exista o gramada de versiuni diferite ale acestei „carti sfinte”. Catolici, protestanti, ortodocsi – fiecare cu Biblia lui. Pai ce fel de Dumnezeu esti tu daca nu esti in stare sa transmiti un mesaj clar si coerent? Sau poate ca de fapt e doar o adunatura de mituri si legende inventate de oameni, la fel ca toate celelalte religii?
Experientele spirituale? Mai degraba halucinatii
Sigur, o gramada de credinciosi jura ca au avut experiente spirituale intense – viziuni, voci divine, senzatii mistice. Dar hai sa fim seriosi, creierul nostru e o masinarie complexa care ne poate juca feste.
Gandeste-te la visele pe care le ai noaptea – par atat de reale cand le traiesti, dar cand te trezesti realizezi ca totul s-a petrecut doar in mintea ta. Sau ia drogurile psihedelice – poti avea niste experiente intense care par supranaturale, dar de fapt sunt doar niste halucinatii provocate de niste substante chimice.
Asa ca da, poate ca unii chiar cred sincer ca au vorbit cu Dumnezeu sau ca au avut o revelatie divina. Dar asta nu inseamna ca e si adevarat. Mintea noastra ne poate pacali usor, mai ales cand suntem pregatiti sa credem in ceva.
Și hai sa nu uitam ca adeptii altor religii au experiente similare. Budistul jura ca a atins nirvana, hinduistul ca s-a contopit cu Brahman, samanul ca a comunicat cu spiritele stramosilor. Toti nu pot avea dreptate in acelasi timp, nu? Sau poate ca de fapt toate sunt doar produsul creierului nostru, fara nicio interventie supranaturala.
Minunile? Mai degraba coincidente norocoase
Sa nu uitam de eternele „minuni” pe care credinciosii le invoca mereu ca dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Sa fim seriosi, in marea majoritate a cazurilor e vorba doar de coincidente fericite sau de lucruri pe care pur si simplu nu le intelegem inca.
Ia cazul clasic al vindecarilor miraculoase. Da, uneori oamenii se vindeca in mod neasteptat de boli grave. Dar asta nu inseamna automat ca a intervenit Dumnezeu. Corpul uman e o masinarie complexa pe care inca n-o intelegem pe deplin. Uneori se intampla lucruri pe care nu ni le putem explica – asta nu inseamna ca trebuie sa invocam supranaturalul.
Daca ar exista cu adevarat un Dumnezeu atotputernic care face minuni, n-ar trebui sa vedem chestii cu adevarat imposibile din punct de vedere stiintific? Gen regenerarea instantanee a membrelor amputate sau oameni care leviteaza sfidand gravitatia. In schimb, ce avem? Niste „minuni” care pot fi usor explicate prin coincidente sau prin limitele cunostintelor noastre medicale.
Plus ca e amuzant cum credinciosii resping imediat minunile din alte religii, dar le accepta fara probleme pe cele din propria credinta. Pai cum ramane cu coherenta? Sau poate ca de fapt nicio minune nu e reala si totul se reduce la interpretari subiective ale unor evenimente?
Suferinta e peste tot, Dumnezeu nicaieri
Dar cel mai puternic argument impotriva existentei unui Dumnezeu atotputernic si iubitor e realitatea cruda in care traim. Uita-te in jur – lumea e plina de suferinta, durere, nedreptate. Copii nevinovati mor de foame si boli. Dezastre naturale ucid mii de oameni. Razboaie si genociduri decimeaza populatii intregi.
Unde plm e Dumnezeul ala iubitor in toate astea? De ce nu intervine sa opreasca suferinta? Credinciosii o dau mereu cu „caile Domnului sunt misterioase” si alte cacaturi de genul asta. Dar hai sa fim seriosi, ce fel de fiinta atotputernica si plina de dragoste ar sta deoparte in timp ce creatia sa sufera in moduri ingrozitoare?
Realitatea e ca lumea arata exact asa cum ne-am astepta sa arate daca n-ar exista niciun Dumnezeu care sa intervina. Bune si rele se intampla la intamplare, fara nicio logica divina. Oamenii buni sufera, ticalosii prospera. Exact ca intr-un univers indiferent, guvernat doar de legile naturii.
Tacerea lui Dumnezeu spune totul
Cand pui cap la cap toate astea, concluzia e destul de clara – cel mai probabil nu exista niciun Dumnezeu atotputernic si iubitor care sa vegheze asupra noastra. Toate „dovezile” invocate de credinciosi se rezuma de fapt la interpretari subiective, coincidente si chestii pe care pur si simplu nu le intelegem inca.
Desigur, nu putem demonstra 100% ca Dumnezeu nu exista. Dar putem spune cu certitudine ca, daca exista, e un Dumnezeu absent si indiferent. Un Dumnezeu care alege sa taca si sa nu intervina in timp ce creatia sa sufera.
Și atunci la ce bun sa credem intr-un astfel de Dumnezeu? Nu e mai bine sa acceptam realitatea si sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile noastre vieti si pentru lumea in care traim? In loc sa ne rugam degeaba la o fiinta imaginara, mai bine sa ne folosim resursele si energia pentru a face lumea asta un loc mai bun.
Tacerea lui Dumnezeu e asurzitoare. E timpul sa deschidem ochii si sa acceptam adevarul, oricat de inconfortabil ar fi el. Suntem singuri in acest univers vast si indiferent. Dar asta nu inseamna ca viata noastra n-are sens sau valoare. Dimpotriva, faptul ca suntem aici, acum, e un miracol al naturii. Hai sa profitam de asta si sa facem tot ce putem pentru a trai o viata plina de sens si bucurie, fara sa mai asteptam salvarea din partea vreunui Dumnezeu imaginar.
Ce parere ai despre argumentele prezentate? Esti de acord ca tacerea lui Dumnezeu e cel mai puternic argument impotriva existentei sale? Sau crezi ca exista alte explicatii? Lasa un comentariu si hai sa discutam!
Sursa imagini: Unsplash
Etichete: religie, ateism, credinta, scepticism, filozofie, gandire critica
