In 1945, in Egipt, au fost descoperite carti secrete ale primilor crestini – Evangheliile gnostice. Aceste texte s-au dovedit a fi in afara canonului „Noului Testament”. Descoperirea lor a provocat un interes enorm in randul cercetatorilor si a publicului larg, deschizand noi perspective asupra crestinismului timpuriu.
Aceste manuscrise, cunoscute sub numele de Biblioteca de la Nag Hammadi, au fost gasite intamplator de catre niste tarani intr-o pestera din apropiere de orasul Nag Hammadi din Egiptul de Sus. Colectia cuprinde 52 de texte in 13 codice de papirus, majoritatea fiind scrieri gnostice crestine. Printre ele se numara Evanghelia dupa Toma, Evanghelia dupa Filip, Evanghelia Adevarului si multe altele.
Descoperirea acestor texte a fost cu adevarat revolutionara, deoarece a oferit o imagine mult mai diversa si complexa asupra crestinismului timpuriu decat cea prezentata de textele canonice. Ea a aratat ca in primele secole ale erei noastre existau multiple interpretari si curente in cadrul miscarii crestine, dintre care gnosticismul era unul foarte influent.
Formarea canonului biblic
Canonul Noului Testament, asa cum il cunoastem astazi, nu s-a format instantaneu, ci printr-un proces indelungat de selectie si dezbatere. La Conciliul de la Laodiceea din 363 d.Hr. a fost alcatuit „Canonul de la Laodiceea”, iar la Conciliul de la Cartagina din 419 d.Hr. a fost stabilita definitiv lista cartilor Noului Testament care este in vigoare pana in prezent.
Acest proces de canonizare a exclus Evangheliile gnostice si alte texte considerate eretice sau neautentice. Motivele au fost atat teologice, cat si politice. Biserica emergenta incerca sa-si defineasca doctrina si sa combata ereziile, iar stabilirea unui canon fix era vazuta ca esentiala in acest scop.
Cu toate acestea, textele excluse din canon nu au disparut complet. Unele au continuat sa circule in cercuri restranse, in timp ce altele au fost ascunse si uitate, pentru a fi redescoperite secole mai tarziu, cum este cazul Bibliotecii de la Nag Hammadi.
Proiectul Bibliotecii Gnostice Copte
In 1966, la Institutul de Antichitate si Crestinism din Claremont (California), a fost initiat un proiect ambitios sub conducerea lui James Robinson – Proiectul Bibliotecii Gnostice Copte. Scopul acestuia era sa realizeze o editie facsimil completa a Bibliotecii de la Nag Hammadi si sa continue cu cercetarea, traducerea si publicarea textelor.
Acest proiect a marcat un moment crucial in studiul gnosticismului si al crestinismului timpuriu. Pentru prima data, aceste texte antice erau facute accesibile unui public larg de cercetatori si cititori interesati.
Echipa lui Robinson a reusit in 1978 sa rezolve problema conservarii tuturor codexurilor, asigurand astfel pastrarea acestor documente fragile pentru generatiile viitoare. Intre 1972 si 1984 a aparut editia completa reprodusa (la Leiden, editura E. J. Brill), iar in 1977 a fost publicata prima editie a traducerii tuturor textelor in limba engleza, care ulterior a devenit baza seriei Bibliotecii Gnostice Copte.
Aceste publicatii au avut un impact profund asupra studiilor biblice si asupra intelegerii noastre despre diversitatea crestinismului timpuriu. Ele au oferit o imagine mult mai nuantata si complexa a gandirii religioase din primele secole ale erei noastre.
Invataturile gnostice
Gnosticii crestini se considerau ei insisi adevaratii crestini, detinatori si pastratori ai unei traditii privilegiate de intelegere a adevaratului sens al invataturii lui Hristos. Iar aceasta invatatura era, in viziunea lor, profunda si plina de semnificatii ascunse.
Una dintre ideile centrale ale gnosticismului era impartirea omenirii in trei categorii:
- Oamenii „spirituali” (pneumatici) – cei care s-au trezit la adevarata lor natura divina.
- Oamenii „sufletesti” (psihici) – cei a caror natura sufleteasca poate fi ghidata de credinta, dar care inca au nevoie de eforturi morale extraordinare si iluminare spirituala.
- Oamenii „materiali” (hylici) – cei care sunt constienti doar de materie si, apartinand doar materiei, nu au sanse de mantuire.
Aceasta impartire reflecta convingerea gnostica ca salvarea vine prin cunoastere (gnosis in greaca), nu prin credinta oarba sau fapte bune. Doar cei care ajung la o intelegere profunda a naturii lor divine si a realitatii spirituale pot spera sa scape din inchisoarea lumii materiale.
Cosmologia gnostica
Gnosticii aveau o viziune radical diferita asupra creatiei si naturii divinitatii fata de crestinismul mainstream. Pentru ei, cosmosul era o calamitate, iar nasterea in lumea materiala – o catastrofa.
In conceptia gnostica, Dumnezeul adevarat si perfect nu a avut intentia de a crea universul material. Exista nu unul, ci doi creatori: cel adevarat si cel fals. Creatorul fals – Demiurgul – este cel care tine spiritul uman captiv in lucrurile materiale.
Conform invataturii gnostice, oamenii erau doar creatii mestesugaresti ale acestui zeu fals si rau – Demiurgul. Acesta este prezentat ca fiind creator al lumii materiale, incapabil sa inteleaga iubirea. El incearca sa demonstreze ca poate crea o lume mai buna decat Dumnezeul Adevarat.
Demiurgul creeaza materia si arhontii (conducatorii), si impreuna cu ei a facut din substanta corpul uman dupa chipul eonului divin al Omului, care exista cu mult deasupra materiei.
In aceasta cosmologie, trupul si sufletul au fost create de Demiurg, in timp ce Spiritul a fost capturat din planul increat si etern si nu apartine acestei sfere a creatiei. Spiritul este un prizonier in aceasta lume, careia nu ii apartine si care este pentru el o inchisoare.
In invataturile gnostice, Demiurgul este perceput ca un „zeu rau” (gnosticii il identifica cu Dumnezeul Vechiului Testament si cu diavolul din Noul Testament), care a creat lumea materiala imperfecta si pacatoasa.
Astfel, Dumnezeul adevarat si perfect are legatura directa doar cu lumea spirituala, in timp ce creatorul lumii vizibile, materiale, este zeul rau – Demiurgul.
Influenta moderna a gnosticismului
Evangheliile gnostice descoperite in 1945 au influentat puternic gandirea moderna despre crestinism si spiritualitate. Ele au oferit o perspectiva alternativa asupra originilor crestinismului si au pus sub semnul intrebarii multe dintre dogmele traditionale ale Bisericii.
In cartea moderna „Gnoza originara: Religia interzisa” se afirma ca Dumnezeul-creator nu este un zeu pe deplin perfect, ci mai degraba unul destul de naiv sau chiar incompetent. Au existat lumi care s-au dovedit a fi oribile, si el a fost nevoit sa le distruga. Au existat lumi care au iesit mai bine. El incearca, experimenteaza, creeaza prin incercari si erori.
Autorii moderni subliniaza aparenta contradictie din Biblie cand spune:
„Și a zis Dumnezeu: «Sa fie lumina!» Și a fost lumina. Și a vazut Dumnezeu ca lumina este buna”.
Gnosticii moderni intreaba retoric: Cum? El nu stia? Nu stia ca este ceva bun?
De aceea, gnosticii afirma: Ne aflam in prezenta unui Creator care nu cunoaste consecintele creatiei sale.
Interpretari gnostice moderne
Gnosticii contemporani merg chiar mai departe in interpretarile lor neortodoxe. Ei sustin ca:
Dinozaurii au fost o idee stupida; a fost o greseala, Creatorul-Demiurg a trebuit sa-i distruga, sa-i lichideze pe toti si sa o ia de la capat cu un alt experiment, pana cand a reusit sa faca ceva cu care sa fie multumit.
Gnosticii considera ca tocmai Demiurgul a trimis Marele Potop asupra omenirii, pentru a-i lua lumina si credinta (ar fi putut adevaratul Dumnezeu sa faca asa ceva?). Cu toate acestea, rezultatele actiunii Demiurgului se dovedesc a fi in totala opozitie cu intentiile sale. Caci prin potop, el voia sa distruga in primul rand acei oameni care si-au pastrat capacitatea de cunoastere si mantuire. Dar nu reuseste acest lucru, deoarece fortele superioare vegheaza asupra a ceea ce se intampla in lumea pamanteasca si il ajuta pe om in efortul sau de a se pastra si de a obtine cunoasterea finala.
In general, scopul Demiurgului transpare clar prin textul Apocalipsei – sa-i faca pe oameni sa ramana in ignoranta, tocmai pentru aceasta ii convinge sa creada intr-o viitoare Imparatie a Cerurilor fantastica, unde li se vor oferi „rauri de lapte cu maluri de miere” prin actiunea „magica” a lui Hristos „atotputernic”.
Reinterpretarea invierii si reincarnarii
Crestinismul „canonic” demiurgic considera invierea finala si implinirea promisiunilor lui Dumnezeu ca fiind sfarsitul timpurilor.
Gnosticii, in schimb, afirma ca pentru ei invierea a avut deja loc odata cu acceptarea bucuroasa a gnozei si a fost o trezire a naturii lor spirituale.
In sprijinul acestei idei, ei citeaza cuvintele lui Isus:
„Imparatia Cerurilor este aproape si inauntrul nostru”.
In viziunea gnostica, chiar si rastignirea lui Isus a fost doar un truc menit sa-l insele pe Demiurg. Arhontii au obtinut doar moartea trupului, dar energia spirituala nu putea fi distrusa.
Mai mult decat atat, gnosticii sustin ca adevaratul crestinism a recunoscut doctrina reincarnarii inca de la inceputurile sale. Ei vad absenta ideii de reincarnare in crestinismul „canonic” ca pe o denaturare deliberata a sensului original al acestei invataturi de catre popularizatori necinstiti, care au ascuns faptul ca initial ideea transmigrarii sufletelor era prezenta in invatatura lui Hristos.
Concluzii
Descoperirea si studiul Evangheliilor gnostice au deschis noi perspective fascinante asupra crestinismului timpuriu. Ele ne arata ca in primele secole ale erei noastre existau multiple interpretari si curente in cadrul miscarii crestine, dintre care gnosticismul era unul foarte influent si sofisticat.
Desi considerate eretice de Biserica mainstream, ideile gnostice continua sa fascineze si sa influenteze gandirea spirituala pana in zilele noastre. Ele ofera o alternativa la dogmele traditionale, punand accentul pe cunoasterea interioara si experienta personala a divinului, mai degraba decat pe credinta oarba si ritualuri externe.
Indiferent daca suntem de acord sau nu cu interpretarile gnostice, ele ne invita sa privim crestinismul si spiritualitatea dintr-o perspectiva mai larga si mai nuantata. Ele ne reamintesc ca istoria religiilor este complexa si ca adevarul spiritual poate avea multe fatete.
In final, studiul gnosticismului si al crestinismului timpuriu ne incurajeaza sa fim deschisi la noi interpretari si sa cautam intelegerea spirituala dincolo de dogme si traditii rigide. Poate ca adevarata „gnoza” consta tocmai in aceasta cautare continua a intelepciunii si a iluminarii interioare.
Va invitam sa va impartasiti gandurile si opiniile despre acest subiect fascinant in sectiunea de comentarii. Ce credeti despre interpretarile gnostice ale crestinismului? Cum vedeti relatia dintre gnosticism si crestinismul mainstream? Asteptam cu interes sa auzim perspectivele voastre!
Sursa imagini: Unsplash
Etichete: gnosticism, crestinism, evanghelii, demiurg, spiritualitate, reincarnare
Acest articol se bazeaza pe surse academice si istorice despre gnosticism si crestinismul timpuriu, precum si pe interpretari moderne ale textelor gnostice. Cu toate acestea, subiectul ramane controversat si deschis dezbaterii in randul cercetatorilor.
