În Spania, în perioada dominației Inchiziției, evreii puteau fi uciși pentru refuzul de a consuma carne de porc. Mii de evrei s-au convertit la catolicism pentru a-și salva viețile, dar unii au continuat să respecte obiceiurile iudaice, inclusiv abținerea de la consumul de carne de porc, așa cum învață Biblia. Acestor evrei li se putea servi carne de porc pentru a le testa sinceritatea credinței în Isus Hristos.
Porcul ca simbol anti-evreiesc în Europa creștină
În Europa, de-a lungul secolelor, carnea de porc a servit drept simbol anti-evreiesc, în special în zonele rurale. Din perspectiva creștinilor, carnea de porc sublinia caracterul legalist învechit al iudaismului (și al islamului). În Vechiul Testament, interdicția asupra cărnii de porc este evidențiată în mod special:
„Porcul, deși are copita despicată și crăpată, nu rumegă – este necurat pentru voi.” (Levitic 11:7)
Cercetătorii notează multiple motive pentru interdicția cărnii de porc. Principalele cauze includ: dorința evreilor de a se diferenția de popoarele păgâne; faptul că porcul este un animal omnivor (nu rumegă); și percepția porcului ca animal „murdar”, deoarece trăiește în propriile deșeuri.
În Noul Testament, Isus pune sub semnul întrebării interdicția iudaică privind carnea de porc:
„Nu ceea ce intră în om prin gură îl face necurat; ceea ce face omul necurat este ceea ce iese din gura lui.” (Matei 15:11)
Noul Testament schimbă accentul de la starea exterioară la cea interioară. Omul nu devine necurat pentru că trupul său intră în contact cu ceva necurat, ci din cauza gândurilor și faptelor sale. Aceasta a devenit unul dintre fundamentele pentru permiterea consumului de carne de porc în creștinism.
Ostilitatea față de evrei în mediul creștin ajungea până acolo încât aceștia erau comparați cu porcii. Părțile corpului porcului erau numite cu termeni evreiești, în procesiunile pascale rolurile evreilor erau jucate de porci, iar copiii nebotezați erau numiți purcei sau mici iudei. Un cântec burgund spune:
„Cu cât ne bucurăm mai mult de purcel, cu atât devenim catolici mai buni.”
Carnea de porc a devenit un element distinctiv al culturii europene-creștine inclusiv prin arta culinară.
Rădăcinile teologice ale acceptării cărnii de porc
Anularea interdicției consumului de carne de porc este legată în primul rând de faptul că creștinismul era orientat spre păgânii greco-romani, care mâncau carne de porc. Conciliul Apostolic de la mijlocul secolului I a reprezentat una dintre primele încercări de separare a tradiției iudeo-creștine de iudaismul ca ortopraxi veterotestamentară. Desigur, mulți creștini au rămas fideli tradițiilor iudaice de-a lungul secolelor următoare, dar în cele din urmă a triumfat lumea greco-romană.
Teologii creștini medievali au încercat să explice condamnarea biblică a porcilor ca fiind o învățătură morală, susținând că aceasta era menită doar să-i învețe pe credincioși să evite comportamentul păcătos, „porcesc”. Noul Testament, ca nouă lege, a anulat parțial îndemnurile veterotestamentare – inclusiv interdicția cărnii de porc.
Legătura simbolică dintre carnea de porc și vicii a fost stabilită de sfântul latin Isidor din Sevilla (secolul VII), explicând înrudirea cuvintelor „porcus” (porc) și „spurcus” (necurat). Călugărul dominican Vincent de Beauvais (secolul XIII) susținea că animalele necurate din Vechiul Testament au fost numite astfel pentru evrei pentru a le stăpâni presupusa înclinație spre vicii și lăcomie.
Astfel, renunțarea la interdicția cărnii de porc în cultura creștină este legată, în primul rând, de cuvintele lui Isus din Noul Testament despre puritate, în al doilea rând, de reducerea barierelor culturale între iudeo-creștinism și obiceiurile păgânilor și, în al treilea rând, de sentimentul anti-evreiesc caracteristic creștinismului medieval.
Conflictul religios și simbolismul porcului
Este interesant că atunci când creștinii europeni s-au confruntat cu interdicția islamică asupra cărnii de porc, au explicat această restricție prin tendința musulmanilor de a iudaiza. De asemenea, se credea că evreii l-au ucis pe profetul Mahomed și l-au dat porcilor să-l mănânce. Astfel se explica dușmănia dintre evrei și musulmani și neîncrederea musulmanilor în carnea de porc.
Un argument important al creștinilor în polemica cu evreii cu privire la interdicția cărnii de porc a fost că evreii medievali permiteau ridicarea acestei interdicții doar după venirea lui Mesia. Creștinii se justificau spunând că, întrucât Isus Hristos este Mesia, El a schimbat statutul cărnii de porc din necurată în permisă.
Cu toate acestea, nu toți creștinii sunt de acord cu permiterea consumului de carne de porc. Astăzi există biserici creștine care interzic carnea de porc. Cele mai populare dintre acestea sunt Adventiștii de Ziua a Șaptea, Biserica Ortodoxă Etiopiană și evreii mesianici.
Relevanța culturală și istorică a simbolismului porcului
Unul dintre cele mai evidente exemple ale simbolismului anti-evreiesc legat de porc poate fi observat pe fațada Bisericii din Wittenberg, unde a predicat Martin Luther. Acolo se află o inscripție veche de 700 de ani care reprezintă „Purcelul evreiesc” – un simbol ofensator care a persistat timp de secole.
Această simbolistică a făcut parte dintr-un sistem complex de discriminare culturală și religioasă. În multe regiuni ale Europei medievale, carnea de porc nu era doar o chestiune de dietă, ci un instrument de identificare socială și religiioasă. Refuzul de a consuma carne de porc putea duce la suspiciuni de erezie sau de practici iudaice ascunse.
Trebuie remarcat că tensiunea teologică dintre respectarea legilor alimentare iudaice și liberalizarea creștină a fost un subiect major de dezbatere în primele secole ale creștinismului. Apostolul Pavel, în special, a jucat un rol crucial în formularea viziunii creștine care nu mai necesita respectarea tuturor legilor alimentare mozaice.
În scrierile sale, Pavel argumentează că mântuirea vine prin credință, nu prin respectarea legii. În Epistola către Galateni și Romani, el susține că neevreii convertiți la creștinism nu trebuie să respecte legile rituale iudaice, inclusiv cele alimentare. Această perspectivă a pus bazele teologice pentru separarea creștinismului de restricțiile alimentare iudaice.
Dacă v-a plăcut acest articol despre istoria relațiilor interreligioase și a simbolisticii culturale, vă invit să-l împărtășiți și să explorați și alte articole pe teme de istorie religioasă de pe site-ul nostru.
Sursa imaginii: Getty Images
Etichete: creștinism, iudaism, carne de porc, interdicții alimentare, Biblie, simbolism religios
