Circumcizia este una dintre cele mai vechi si mai controversate practici religioase din istorie. Aceasta traditie milenara, care implica indepartarea chirurgicala a preputului, a starnit dezbateri aprinse de-a lungul timpului. Pe de o parte, avem sustinatorii ei ferventi, care o considera un ritual sacru si un semn al legamantului cu divinitatea. Pe de alta parte, criticii o vad ca pe o mutilare barbara a organelor genitale, lipsita de justificare medicala sau etica.
Dar hai sa ne intoarcem la origini si sa vedem de ce Dumnezeu pare sa aiba o problema personala cu preputul. Pentru asta, trebuie sa facem o incursiune in textele sacre si in interpretarile lor de-a lungul timpului.
Originile biblice ale circumciziei
In Biblie, porunca circumciziei apare pentru prima data in Cartea Genezei, atunci cand Dumnezeu stabileste legamantul cu Avraam. Practic, Creatorul Universului ii spune lui Avraam: „Hai sa fim prieteni pe vecie. Ca sa-mi dovedesti loialitatea, taie-ti o bucata din organul genital.”
Și Avraam, in loc sa puna la indoiala aceasta cerere bizara sau sa-i dea un dos de palma divinitatii si sa plece, a raspuns cu supunere totala: „Sigur, sefu, imediat!” Asa a inceput obsesia iudaismului pentru preputuri, o traditie care a influentat ulterior si alte religii precum islamul.
Iata pasajul biblic exact:
„Acesta este legamantul Meu pe care sa-l paziti intre Mine si voi si samanta ta dupa tine: tot ce este parte barbateasca intre voi sa se taie imprejur.” (Geneza 17:10)
E ca si cum Dumnezeu ar fi zis: „Știi ce ar intari cu adevarat prietenia noastra? Daca ti-ai taia o bucatica din penis. Asta ar fi super tare!”
De ce uraste Dumnezeu preputul?
Rabinii si teologii s-au chinuit secole intregi sa gaseasca o explicatie rationala pentru aceasta ciudatenie divina. Au ajuns la tot felul de teorii, unele mai bizare decat altele.
Preputul ca defect de fabricatie
Unii invatati au ajuns la concluzia ca preputul e un defect, o imperfectiune cu care ne nastem si de care trebuie sa scapam pentru a fi „perfecti” in ochii lui Dumnezeu.
Rabinul medieval Maimonide scria: „Circumcizia slabeste organul sexual, diminueaza pofta si uneori placerea, cu scopul de a perfectiona ceea ce este defectuos din punct de vedere moral.”
Deci preputul e ca o unghie incarnata sau ca un neg pe fund – ceva de care trebuie sa scapi ca sa fii „curat” si demn de dragostea divina. Parca il si aud pe Dumnezeu: „Uite ce preput urat ai, taie-l si fii frumos ca ingerii mei!”
Preputul ca ambalaj de unica folosinta
Alti rabini au comparat preputul cu coaja semintelor sau cu tulpina smochinelor. Știi, chestiile alea pe care le arunci inainte sa mananci partea buna.
Rabinul Yudan spunea: „Asa cum smochinul are o tulpina care trebuie indepartata pentru a atinge perfectiunea, tot asa Sfantul, binecuvantat fie El, i-a spus lui Avraam: Tu [pe trupul tau] nu ai decat o bucata de carne in plus, indeparteaz-o si imperfectiunea va disparea.”
Deci preputul e ca un ambalaj pentru penis – folositor la inceput, dar de aruncat cand vrei sa te bucuri cu adevarat de „produs”. E ca si cum Dumnezeu ne-ar fi livrat penisul intr-un ambalaj de plastic si ne-ar fi zis: „Acum ca l-ai primit, poti sa arunci ambalajul. De fapt, TREBUIE sa arunci ambalajul daca vrei sa fii prietenul meu!”
Exemplele biblice de ura fata de preput
Biblia e plina de referinte la „inimi netaiate imprejur” sau la nevoia de a-ti „taia preputul inimii”. Ce naiba inseamna asta? Pai, se pare ca preputul era vazut ca simbol al impuritatii si al pacatului.
Iata cateva exemple concrete:
- „Taiati-va imprejur pentru Domnul, taiati-va imprejur inimile voastre, barbati ai lui Iuda si locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva sa izbucneasca mania Mea ca un foc.” (Ieremia 4:4)
- „Netaiatul imprejur cu inima si cu urechile, voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant!” (Faptele Apostolilor 7:51)
- „Domnul, Dumnezeul tau, va taia imprejur inima ta si inima semintei tale, ca sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau, ca sa traiesti.” (Deuteronom 30:6)
Deci cand Biblia zice sa-ti tai preputul inimii, de fapt iti spune sa-ti cureti sufletul de pacate. E ca si cum preputul ar fi un sac magic in care se aduna toate pacatele si poftele murdare. Tai preputul, scapi de pacate – logic, nu?
Aceasta metafora bizara a avut un impact urias asupra gandirii religioase. Practic, preputul a ajuns sa fie vazut ca sursa tuturor relelor, un obstacol in calea puritatii spirituale. Tai preputul fizic, si cumva asta te ajuta sa scapi si de „preputul spiritual” care iti impiedica relatia cu Dumnezeu.
Nascut circumcis – superputerea profetilor
Unii rabini n-au putut accepta ideea ca marii profeti si patriarhi biblici s-au nascut cu preputul „urat” al omului de rand. Asa ca au inventat povestea ca astia s-au nascut deja circumcisi.
In tratatul talmudic „Avot de-Rabbi Natan” se spune:
„Adam s-a nascut circumcis, caci se spune: ‘Și Dumnezeu a creat omul dupa chipul Sau’. La fel si Set s-a nascut circumcis, caci se spune: ‘Și a nascut un fiu dupa asemanarea si chipul sau’. Noe s-a nascut circumcis, caci se spune: ‘Un om drept, desavarsit intre contemporanii sai’.”
Lista continua cu Sem, Iacov, Iosif, Moise si David – toti s-au nascut fara preput, aparent. Practic, lipsa preputului era ca o superputere divina, un semn ca esti special si ales de Dumnezeu.
Esti profet? Pai normal, te-ai nascut fara preput! Ai viziuni divine? Sigur ca da, ca n-ai preput sa-ti blocheze conexiunea spirituala! Vrei sa conduci poporul ales? Pai cum altfel, daca te-ai nascut cu penisul pregatit de actiune?
E ca si cum Dumnezeu ar fi jucat un joc de strategie si si-ar fi marcat eroii principali facandu-i sa se nasca fara preput. „Ăsta o sa fie important mai tarziu, hai sa-l facem special din start!”
Cat de mult uraste Dumnezeu preputul?
Destul de mult incat sa vrea sa-l omoare pe Moise pentru ca nu si-a circumcis fiul. Da, ai citit bine. Dumnezeu era gata sa-l ucida pe Moise, eroul Exodului, salvatorul poporului evreu, pentru ca fiu-su avea preput.
Iata pasajul biblic:
„In timpul calatoriei, la un popas de noapte, l-a intalnit Domnul si a vrut sa-l omoare. Atunci Sefora a luat o piatra ascutita, a taiat preputul fiului sau si l-a atins cu el picioarele lui Moise, zicand: ‘Tu-mi esti un sot de sange!'” (Exod 4:24-25)
Noroc cu Sefora, nevasta lui Moise, care a actionat rapid si a circumcis copilul cu un cutit de piatra. Practic, si-a salvat barbatul de la moarte taind preputul fiului lor. Romantic, nu? Nimic nu spune „te iubesc” mai bine decat sa tai preputul copilului tau ca sa-ti salvezi sotul de mania divina.
Acest episod bizar ridica o multime de intrebari. De ce era Dumnezeu atat de suparat? De ce nu l-a avertizat pe Moise mai devreme? De ce a fost nevoie ca Sefora sa intervina? Și mai ales, cum de preputul unui copil era mai important decat misiunea lui Moise de a elibera poporul evreu din sclavie?
Indiferent de raspunsuri, un lucru e clar: in ochii autorilor biblici, preputul era vazut ca ceva atat de oribil incat justifica pana si uciderea celui mai important profet al iudaismului.
Preputul si ingerii
In cartile apocrife, cum ar fi Cartea Jubileelor, lipsa preputului era asociata cu natura angelica. Practic, daca voiai sa fii ca ingerii, trebuia sa scapi de preput. E ca si cum preputul ar fi fost un obstacol in calea ascensiunii spirituale.
Iata un pasaj relevant:
„Și oricine se naste, al carui preput nu este taiat imprejur in ziua a opta, nu apartine copiilor legamantului pe care Domnul l-a facut cu Avraam, ci copiilor nimicirii; si nu va fi niciun semn asupra lui ca este al Domnului, ci (este destinat) sa fie distrus si ucis de pe pamant si sa fie dezradacinat de pe pamant, pentru ca a incalcat legamantul Domnului Dumnezeului nostru.” (Cartea Jubileelor 15:26)
Iti imaginezi? Stai la portile Raiului si Sf. Petru iti zice: „Scuze amice, nu poti intra. Ai preput.” Și tu: „Stai asa, ca am un briceag in buzunar. Rezolv imediat!”
Aceasta asociere intre lipsa preputului si natura angelica a avut un impact profund asupra gandirii religioase. A intarit ideea ca trupul uman, in forma sa naturala, e cumva „defect” si are nevoie de interventie divina (sau umana, in numele divinitatii) pentru a deveni „perfect”.
Ce inseamna toate astea?
Din punctul de vedere al teologiei evreiesti traditionale, circumcizia e vazuta ca o imbunatatire a corpului uman. E ca un upgrade divin, un mod de a-ti personaliza penisul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
In primul rand, circumcizia arata ca omul si Dumnezeu lucreaza in echipa. Dumnezeu te creeaza cu preput, tu ti-l tai – boom, ai demonstrat ca esti dispus sa-ti modifici corpul pentru El. E ca un ritual de initiere intr-un cult, doar ca in loc sa-ti razi capul, iti tai preputul.
In al doilea rand, preputul e vazut ca un defect de care scapa doar cei alesi. E ca si cum Dumnezeu ar fi zis: „V-am facut pe toti cu preput ca sa vedem care dintre voi e suficient de nebun sa si-l taie. Ăia sunt alesii mei!”
Sigur, exista si interpretari istorice si medicale ale circumciziei. Unii argumenteaza ca practica a aparut din motive de igiena in climatul cald al Orientului Mijlociu. Altii sugereaza ca ar fi fost un ritual de trecere la maturitate, adoptat ulterior pentru copii. Exista si teorii ca ar fi fost o modalitate de a marca sclavii sau prizonierii de razboi.
Dar rabinii s-au concentrat pe latura spirituala, incercand sa inteleaga de ce Dumnezeul lor are o obsesie atat de ciudata pentru un mic pliu de piele. Au transformat o practica probabil tribala intr-un ritual complex, incarcat de semnificatii teologice profunde.
Implicatii si controverse moderne
Obsesia religioasa pentru preputuri nu a ramas blocata in trecut. Ea continua sa influenteze vietile a milioane de oameni si in ziua de azi.
In multe comunitati evreiesti si musulmane, circumcizia ramane o practica standard, vazuta ca esentiala pentru identitatea religioasa. In SUA, circumcizia a devenit o procedura medicala de rutina in anii 1940-1950, justificata prin presupuse beneficii pentru sanatate (multe dintre ele contestate ulterior).
In acelasi timp, exista o miscare crescanda impotriva circumciziei infantile. Activistii pentru drepturile copilului argumenteaza ca e o incalcare a integritatii corporale si ca decizia ar trebui lasata la latitudinea individului adult.
Dezbaterea e departe de a fi incheiata. In 2012, un tribunal german a decis ca circumcizia nonterapeutica a minorilor e ilegala, starnind proteste vehemente din partea comunitatilor religioase. Decizia a fost ulterior anulata printr-o lege care protejeaza explicit dreptul la circumcizie religioasa.
In 2018, parlamentul islandez a dezbatut o lege care ar fi interzis circumcizia nonterapeutica a minorilor, dar proiectul a fost abandonat in urma protestelor comunitatilor evreiesti si musulmane.
Aceste controverse arata cat de adanc inradacinata e practica circumciziei in identitatea culturala si religioasa a unor comunitati. Ele ridica intrebari dificile despre limitele libertatii religioase si drepturile copilului.
Dileme etice
Controversa moderna in jurul circumciziei ridica o serie de dileme etice complexe:
- Libertatea religioasa vs. drepturile copilului: Cat de departe poate merge libertatea religioasa a parintilor cand e vorba de modificari permanente ale corpului copilului?
- Traditie vs. consimtamant informat: E justificata continuarea unei practici traditionale cand stim ca implica riscuri si modifica permanent corpul cuiva fara consimtamantul sau?
- Beneficii potentiale vs. riscuri: Cum cantarim posibilele beneficii medicale (reducerea riscului unor infectii) fata de riscurile procedurii si pierderea functiilor naturale?
- Identitate culturala vs. autonomie individuala: Cat de importante sunt ritualurile culturale in formarea identitatii si cum le echilibram cu dreptul individului de a-si alege propriile modificari corporale?
Aceste intrebari nu au raspunsuri simple si vor continua probabil sa fie dezbatute mult timp de acum incolo.
In loc de concluzie
Poate ca in loc sa ne concentram atat de mult pe un mic pliu de piele, ar trebui sa ne gandim mai mult la cum putem fi oameni mai buni, mai empatici si mai intelegatori. Poate ca in loc sa mutilam copiii in numele traditiei, ar trebui sa-i invatam sa fie generosi, cinstiti si plini de compasiune.
Sau poate ca gresesc eu si Dumnezeu chiar uraste preputurile. Cine stie, poate in Rai toti barbatii arata ca niste statui grecesti – musculosi, cu barbi impunatoare si penisuri perfect circumcise. Eu unul prefer sa-mi pastrez preputul si sa risc iadul. Macar acolo o sa am cu ce sa ma joc o eternitate.
In final, poate ca cea mai inteleapta abordare e sa tratam subiectul cu umor si perspectiva. Sa recunoastem absurditatea obsesiei pentru preputuri, dar in acelasi timp sa respectam dreptul oamenilor de a-si urma traditiile atata timp cat nu fac rau altora. Și mai ales, sa ne amintim ca suntem cu totii oameni, cu sau fara preput, si ca avem lucruri mult mai importante de care sa ne preocupam decat de cum arata penisul vecinului.
Poate ca adevarata intelepciune sta in a ne accepta corpurile asa cum sunt, cu toate „imperfectiunile” lor. Și poate ca adevaratul scop al vietii nu e sa ne conformam unor standarde arbitrare de „puritate”, ci sa traim cu bunatate, compasiune si bucurie.
Iar daca vreun zeu are o problema cu asta, ei bine, poate ca e timpul sa ne gasim un zeu mai putin obsedat de organele genitale si mai preocupat de cum ne tratam unii pe altii.
Daca ti-a placut acest articol, impartaseste-l cu prietenii tai si lasa un comentariu cu parerea ta. Sunt curios ce crezi despre obsesia religioasa pentru preputuri!
Sursa imagini: Unsplash
Etichete: circumcizie, religie, iudaism, Biblie, controverse religioase, critica biblica
Acest articol a fost scris de un ateu sarcastic cu prea mult timp liber si o fascinatie morbida pentru absurditatile religioase. Orice asemanare cu persoane reale, in viata sau decedate, este pur intamplatoare si probabil hilara.