Biblia e plină de contradicții și pasaje controversate, pe care credincioșii se chinuie să le explice prin tot felul de acrobații logice. Recent, am aruncat una din aceste bomboșene într-un chat creștin, vrând să văd cum se descurcă cu ea sfinții părinți. Rezultatul? S-au supărat și au început să mă înjure. Hai să vedem care e contradictia asta care i-a scos din minți și cum încearcă ei s-o dreagă.
Dumnezeu vs Satan: Cine l-a împins pe David la păcat?
Dacă deschidem Cartea a doua a Regilor și Cartea întâi a Cronicilor, dăm peste descrierea aceluiași eveniment, dar cu niște diferențe care-ți dau dureri de cap:
- „Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel; şi a stârnit pe David împotriva lor, zicând: ‘Du-te de numără pe Israel şi pe Iuda.'” (2 Regi 24:1)
- „Satan s-a sculat împotriva lui Israel şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.” (1 Cronici 21:1)
În prima variantă, Dumnezeu însuși îl împinge pe regele David să facă recensământul poporului Israel și al lui Iuda. În a doua, Satan e ăla care-l împinge pe David să numere Israelul.
Cum dracu explici contradicția asta evidentă? Și asta nu e tot – mai sunt și alte diferențe în textele astea. De exemplu, în Cartea Regilor, recensământul arată 800.000 de bărbați în Israel și 500.000 în Iuda. Pe când în Cronici, în Israel sunt 1.100.000, iar în Iuda 470.000.
Cum se chinuie creștinii să dreagă busuiocul
Există o grămadă de interpretări creștine pentru contradicțiile astea. Eu o să mă concentrez pe versetele de la început, alea în care ori Dumnezeu, ori Satan îl împinge pe David să facă recensământul. Că asta e partea cea mai interesantă.
Pe site-urile ortodoxe se discută și chestia asta. Acolo se zice că de fapt nu există nicio contradicție, pentru că în Biblie sunt o grămadă de cazuri în care și Satan, și Dumnezeu sunt implicați în încercarea oamenilor.
Autorii dau cinci exemple biblice în care Dumnezeu i-a permis lui Satan să-i încerce pe oameni. Unul e povestea lui Iov, când Dumnezeu face un fel de pariu cu Satan că Iov o să rămână credincios orice i s-ar întâmpla. Restul exemplelor sunt din Noul Testament, dar alea nu contează pentru că au fost scrise mult mai târziu.
De ce nu merge faza cu Iov? Pentru că acolo Dumnezeu doar îi dă voie lui Satan să experimenteze pe Iov, nu e el însuși inițiatorul nenorocirii. Pe când în Cartea Regilor, Dumnezeu e ăla care pornește toată treaba, iar în Cronici e Satan.
Interpretarea asta prin „îngăduință divină” e folosită de o grămadă de teologi creștini: Sfântul Filaret, William MacDonald, Alexander Lopukhin și alții. Toți se chinuie să explice cum de fapt nu e nicio contradicție, că Dumnezeu doar l-a lăsat pe Satan să facă ce vrea el.
Ce zice Sfântul Maxim Mărturisitorul
Maxim Mărturisitorul e unul din cei mai tari teologi din Evul Mediu. El vine cu două explicații pentru contradicția asta.
Prima: Maxim zice că Satan e „dumnezeul veacului acestuia”, cum zicea apostolul Pavel, și asta ar însemna că de fapt ambele cărți vorbesc despre Satan. Dar de ce naiba ar numi autorul Cărții Regilor pe Satan cu numele personal al lui Dumnezeu, Yahve? Nu prea are logică.
A doua: Maxim folosește clasica interpretare prin „îngăduință divină”. Adică Dumnezeu l-a lăsat pe Satan să-l ispitească pe David, nu a făcut-o el direct.
Cum vezi, creștinii se chinuie să găsească tot felul de explicații contorsionate, în loc să admită că există o contradicție evidentă între texte. Mai rău, încercând să împace capra cu varza, ajung să denatureze sensul fiecărui text în parte.
Explicația cu „îngăduința divină” e complet trasă de păr, pentru că în Cartea Regilor scrie clar că Yahve e ăla care pornește toată treaba, nu Satan. Iar explicația lui Maxim Mărturisitorul e și mai absurdă – cum să-l numești pe Satan cu numele personal al lui Dumnezeu?
Hai să vedem care e explicația istorică
Ca să înțelegi de ce există contradicția asta, trebuie să te uiți la texte din perspectivă istorică și textuală. Cartea a doua a Regilor a fost scrisă cu mult înainte de Cartea întâi a Cronicilor. Deci autorul Cronicilor știa de Cartea Regilor. Și a schimbat intenționat descrierea evenimentelor din vremea lui David, fără să dea vreo explicație în plus despre cine ar fi fost acuzatorul și instigatorul regelui David.
Cum au evoluat ideile evreilor de-a lungul timpului
Se pare că viziunea evreilor s-a schimbat cu timpul, mai ales după exilul în Babilon. Acolo au dat de zoroastrism și ideea dualismului bine-rău s-a răspândit printre ei. Înainte de asta, doar Dumnezeu era văzut ca sursă și a binelui, și a răului. Uite ce ziceau profeții Amos, Isaia și Ieremia:
„Se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?” (Amos 3:6)
„Eu întocmesc lumina şi fac întunericul, Eu dau propăşirea şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.” (Isaia 45:7)
„Nu iese din gura Celui Preaînalt nici răul, nici binele?” (Plângerile lui Ieremia 3:38)
Așa că n-are ce să te mire că în Cartea Regilor Dumnezeu e ăla care pornește recensământul, ca urmare a mâniei lui. Pe când în Cronici, Satan e inițiatorul, pentru că pe vremea celui de-al Doilea Templu începuse să apară ideea că Dumnezeu e doar bun, iar Satan e doar rău.
Dumnezeu ca adversar, nu Satan
Interpretarea asta mi se pare mult mai logică decât aberațiile teologilor creștini. Ea se bazează pe povestea lui Balaam din Cartea Numerelor, când un înger îi blochează drumul. Uite versetul ăsta:
„Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase; şi Îngerul Domnului (malak Yahve) S-a aşezat în drum ca să i se împotrivească (satan). Balaam era călare pe măgăriţa lui şi cei doi slujitori ai lui erau cu el.” (Numeri 22:22)
În primul rând, versetul ăsta seamănă cu ăla din Cartea Regilor – în ambele cazuri Dumnezeu se mânie.
În al doilea rând, și în cazul lui David, și în cazul lui Balaam, Dumnezeu e ăla care-i împinge să păcătuiască. Dumnezeu îl face pe David să înceapă recensământul și tot el îl face pe Balaam să meargă cu căpeteniile Moabului (și după aia se supără pe el):
„Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a zis: ‘Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.'” (Numeri 22:20)
Faza tare e că Dumnezeu însuși e adversarul profeților lui, David și Balaam. Cuvântul „adversar” în ebraică e „satan”. Adică Dumnezeu trimite un înger care e un adversar (îi blochează drumul lui Balaam), sau un satan. Dar aici „satan” e doar o funcție, nu o ființă.
Deci autorul Cronicilor ori face referire la Cartea Numerelor când descrie acțiunile lui David, ori dă o interpretare generală în conformitate cu tradiția biblică. Dar rămâne întrebarea de ce nu zice direct că e vorba de Yahve, ci scrie doar despre un „adversar”. Poate că autorul știa că publicul o să înțeleagă referința inter-biblică, în care David se căiește de păcatele lui la fel ca Balaam.
Interpretările astea se potrivesc mult mai bine cu contextul istoric și cu felul în care au fost compuse textele biblice, spre deosebire de explicațiile forțate ale creștinilor.
Concluzie: Biblia e plină de contradicții, dar credincioșii refuză să le vadă
Ce putem învăța din toată chestia asta? În primul rând, că Biblia e plină de contradicții și inconsistențe. Nu e „Cuvântul perfect al lui Dumnezeu”, cum pretind fundamentaliștii, ci o colecție de texte scrise de oameni diferiți, în perioade diferite, cu idei teologice diferite.
În al doilea rând, vedem cât de departe sunt dispuși să meargă credincioșii pentru a nega aceste contradicții evidente. În loc să admită că textele se contrazic, inventează tot felul de explicații contorsionate și absurde.
În al treilea rând, observăm cum s-au schimbat ideile religioase ale evreilor de-a lungul timpului. De la un Dumnezeu care era sursa și a binelui, și a răului, s-a ajuns treptat la ideea unui Dumnezeu perfect bun și a unui Satan perfect rău.
Dacă vrei să înțelegi cu adevărat Biblia, trebuie să o studiezi din perspectivă istorică și critică, nu să încerci s-o forțezi să fie perfectă și fără contradicții. Numai așa poți să-i apreciezi complexitatea și să înțelegi cum s-au dezvoltat ideile religioase de-a lungul timpului.
Dacă ești credincios și te-ai supărat citind articolul ăsta, gândește-te bine: ce e mai important – să aperi o carte veche de contradicții evidente sau să cauți adevărul, oricât de incomod ar fi el?
Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share și lasă un comentariu. Sunt curios ce părere ai despre contradicțiile din Biblie și cum crezi că ar trebui interpretate.
Sursa imagini: Unsplash
Etichete: biblie, contradictii, teologie, critica biblica, iudaism, crestinism
