Profetul Moise este cunoscut ca omul care a primit cele Zece Porunci direct de la Dumnezeu pe Muntele Sinai. Prima întâlnire a lui Moise cu Dumnezeu Iahve s-a petrecut pe muntele Horeb după ce Moise păștea oile în munți. El a văzut un rug de spini arzând – rugul aprins care nu se mistuia. Prin acest rug, lui Moise i s-a arătat fie un înger, fie însuși Dumnezeu Iahve, care l-a chemat să elibereze poporul evreu din robia egipteană.
Credincioșii consideră acest eveniment ca fiind autentic din punct de vedere istoric. Cel puțin este vorba despre acei credincioși care consideră Biblia o sursă de încredere. Cu toate acestea, putem privi această „minune” și dintr-o altă perspectivă.
Doctorul Douglas Wodson sugerează că povestea lui Moise poate fi analizată prin prisma practicilor străvechi care implicau consumul de substanțe psihoactive care alterează conștiența. În 2020, cercetătorii au descoperit că vechii evrei foloseau diverse substanțe în ritualurile lor religioase, ceea ce deschide noi interpretări ale textelor biblice.
Pe munte, Moise vede un rug care arde, dar nu se mistuie. Moise aude vocea lui Dumnezeu care îi încredințează o misiune măreață. Fiind precaut și înfricoșat, Dumnezeu îl asigură pe Moise că are de-a face într-adevăr cu Divinitatea. Mai întâi, toiagul lui Moise se transformă în șarpe, apoi revine la forma inițială. Apoi, Dumnezeu îi trimite lui Moise lepră și apoi o vindecă. Moise se convinge astfel că trebuie să creadă rugului aprins.
Semnele unei stări modificate de conștiință
În această relatare biblică, putem identifica semne clasice ale unei stări modificate de conștiință (SMC), indusă de substanțe psihoactive:
- Senzația de lumină intensă sub forma rugului aprins, care poate fi asociată cu o acuitate senzorială crescută (dilatarea pupilelor).
- Distorsionarea percepției timpului, întrucât rugul continuă să ardă fără să se mistuie.
- Halucinații care includ imagini ondulatorii sau șerpuitoare (viermi, șerpi). Când acestea sunt însoțite de senzația de mișcare pe piele, fenomenul este cunoscut ca „formicații”.
- Modificarea percepției părților corpului (mâna care devine albă din cauza leprei).
- Sentimente religioase sau spirituale profunde. În acest caz, Moise simte că vorbește cu însuși Dumnezeu și că i s-a dat un scop special.
Aceasta nu înseamnă neapărat că Moise stătea pe munte și consuma substanțe. Nu avem surse istorice de încredere despre existența lui Moise. Detaliile acestei povești ar putea fi legate de experiențele strămoșilor noștri cu diverse substanțe. Oamenii care au creat povestea lui Moise s-au bazat probabil pe experiențe religioase personale.
Substanțe psihoactive în practicile religioase antice
Utilizarea substanțelor psihoactive pentru a atinge experiențe religioase este o practică răspândită în multe religii din întreaga lume. Descoperirile arheologice arată că astfel de substanțe (enteogene) erau folosite de evreii antici, inclusiv în ritualurile lor religioase.
Un altar antic cu urme de substanțe psihoactive a fost descoperit pe teritoriul Israelului actual, oferind dovezi materiale ale acestor practici. Aceste descoperiri coroborează textele care sugerează utilizarea diverselor plante și rășini în scopuri ritualice.
În Biblie nu apare doar episodul cu rugul aprins. Lemnul de salcâm este menționat în repetate rânduri în Biblie, și se știe că acest arbust are proprietăți psihoactive. Este posibil ca rugul aprins să fi fost de fapt un salcâm care emana vapori psihodelici. De asemenea, este posibil ca pe altarul din templele iudaice (care erau mai multe) să se fi ars tămâie din salcâm:
„Să faci din lemn de salcâm un altar pentru arderea tămâiei.” (Exodul 30:1)
Cânepă și trestie în ritualurile biblice
În Cartea Exodului se menționează trestia mirositoare (Exodul 30:23), care în ebraică sună ca „kane bosem„. La ce seamănă cuvântul „kanebosem”? Grecii antici au împrumutat termenul „cannabis” de la sciți, când aceștia îl ardeau în timpul ritualurilor. Un termen similar există în limba akkadiană – qunubu (posibil ca sciții să-l fi împrumutat din limba popoarelor din Orientul Mijlociu). Acest cuvânt a trecut în limba evreilor antici.
Avem motive serioase să credem că preoții credeau că au o legătură cu Dumnezeu datorită „kanebosem”. Simplu spus, ei experimentau stări euforice și le interpretau prin prisma reprezentărilor religioase și mitice specifice vremii lor.
Profeții și stările lor neobișnuite
În Biblie există menționări despre profeții destul de ciudate, când persoana făcea acest lucru dezbrăcată, tăvălindu-se pe jos:
Saul s-a dus la Naiot, în Rama. Dar Duhul lui Dumnezeu a venit și peste el, și mergea profețind până când a ajuns la Naiot. Și-a dezbrăcat hainele și a început să profețească și el înaintea lui Samuel. A zăcut gol toată ziua și toată noaptea. De aceea se spune: „Oare și Saul este între profeți?” (1 Samuel 19:23-24)
Pare că Saul consuma substanțe care provocau stări extatice. Aceste comportamente, considerate bizare chiar și pentru vremea respectivă, au dat naștere expresiei „Oare și Saul este între profeți?”, sugerând o stare neobișnuită, ieșită din comun.
Profetul Ezechiel scrie în cartea sa că a văzut roți zburătoare cu ochi pe tot perimetrul, creaturi cu patru fețe și aripi. A văzut cum prinde viață o vale plină de oase. Din biografia sa putem extrage multe momente excentrice care se potrivesc cel mai bine fie cu tulburări de personalitate, fie cu consumul de substanțe.
Viziunile lui Ezechiel sunt printre cele mai complexe și mai bogate în simboluri din întreaga Biblie. Descrierile sale despre tronul lui Dumnezeu înconjurat de ființe stranii, cu roți pline de ochi care se mișcau în toate direcțiile, au generat numeroase interpretări de-a lungul timpului, inclusiv cele care sugerează că ar fi descris întâlniri cu civilizații extraterestre.
Datorită paleobiologiei, ne este mai ușor să găsim explicații pentru experiențele supranaturale ale oamenilor antici, ținând cont de utilizarea răspândită a enteogenelor în lumea antică. Această abordare nu neagă neapărat experiența religioasă, ci oferă un cadru alternativ de interpretare pentru fenomenele descrise în textele sacre.
Perspective moderne asupra experiențelor religioase antice
Studiile contemporane în neuroteologie și antropologie religioasă arată că stările modificate de conștiință pot fi induse prin diverse metode, inclusiv post prelungit, privare senzorială, respirație controlată, dansuri repetitive sau substanțe psihoactive. Toate aceste practici au fost documentate în diverse culturi de-a lungul istoriei umanității.
În contextul biblic, elementele naturale precum salcâmul, smirna și trestia mirositoare ar fi putut contribui la inducerea unor stări speciale de conștiință, interpretate apoi ca întâlniri divine. Acest lucru nu diminuează neapărat dimensiunea spirituală a acestor experiențe, ci le plasează într-un context antropologic mai larg.
Mulți cercetători contemporani sugerează că experiențele mistice, indiferent cum sunt induse, reprezintă o parte fundamentală a naturii umane și a căutării noastre de sens și transcendență.
Vă invităm să împărtășiți acest articol și să continuați discuția despre interpretările moderne ale textelor religioase antice. Fiecare perspectivă poate aduce lumină asupra modului în care înțelegem experiențele spirituale umane de-a lungul timpului.
Sursa imaginii: Getty Images
Etichete: Moise, Biblie, substanțe psihoactive, experiențe religioase, rug aprins, profeți biblici, interpretare, ritualuri antice
