Cand privesti sculptura „Extazul Sfintei Tereza” a lui Bernini, ti se aprind toate simturile. Ochii inchisi, gura intredeschisa, postura abandonta – parca nu e o sfanta, ci o femeie in plina traire erotica. Și totusi, aceasta opera scandaloasa se afla intr-o biserica romano-catolica. Cum naiba s-a intamplat asta? Hai sa dezghiocam misterul acestei capodopere controversate care i-a facut pe unii sa se inchine, iar pe altii sa-si faca cruce.
O calugarita in extaz sau o femeie in orgasm?
Bernini n-a fost prost deloc cand a sculptat-o pe Tereza in pozitia asta. A stiut exact ce face, baiatul asta. A luat viziunea mistica a sfintei si a transpus-o intr-o imagine cat se poate de carnala si senzuala. Priveste doar expresia fetei – ochii pe jumatate inchisi, gura intredeschisa intr-un geamat mut. Parca nu e o sfanta in rugaciune, ci o femeie in mijlocul celui mai intens orgasm.
Și ce sa vezi, criticii vremii au sarit ca arsi. Unii au laudat opera ca pe o capodopera a artei religioase. Altii au strigat blasfemie si obscenitate. Un critic anonim zicea ca Bernini „a tarat-o pe sfanta in noroi”. Pai cum altfel sa reactionezi cand vezi o calugarita cat se poate de pioasa reprezentata ca o femeie in plina partida de amor?
Dar Bernini n-a inventat nimic. A fost doar suficient de destept sa citeasca autobiografia Terezei si sa redea intocmai ce povestea ea acolo. Iar Tereza nu se sfia deloc sa descrie in detaliu senzatiile ei fizice si spirituale in momentul intalnirii cu divinul. Vorbea de o „durere atat de dulce” incat nu-si dorea sa scape de ea. De o „sageata de aur a iubirii divine” care ii strapungea maruntaiele. Ma rog, nu trebuie sa fii Freud ca sa vezi subtextul erotic din descrierile astea „mistice”.
Cine a fost Tereza asta de Avila?
Tereza n-a fost vreo calugarita oarecare. A fost o figura marcanta a catolicismului din secolul al XVI-lea, o reformatoare si o scriitoare prolifica. S-a nascut in 1515 in Avila, Spania, intr-o familie nobila. La 20 de ani a intrat la manastire, dar n-a fost multumita cu viata monahala de acolo. Asa ca si-a facut propriul ordin, mai strict si mai dedicat vietii spirituale.
Dar ce-o face pe Tereza atat de speciala e felul in care descrie experientele ei mistice. Nu vorbeste doar de rugaciuni si meditatii, ci de trairi intense, fizice si emotionale. Povesteste cum simte prezenta lui Dumnezeu in tot corpul, cum e strapunsa de sageti divine si topita de iubire cereasca. Pentru ea, relatia cu divinitatea nu era ceva abstract, ci cat se poate de real si de palpabil.
Bineinteles ca Biserica a privit cu suspiciune la inceput aceste viziuni extatice. Era perioada Contrareformei, cand catolicii incercau sa combata influenta protestanta. Ultimul lucru de care aveau nevoie era o calugarita care sa vorbeasca de experiente aproape erotice cu Dumnezeu. Dar Tereza a fost suficient de smechera sa-si ambaleze trairile in limbaj teologic acceptabil. Asa ca in loc sa fie arsa pe rug ca eretica, a ajuns sfanta.
Bernini, un geniu controversat
Acum ca stim cine a fost Tereza, hai sa vedem cine a fost nebunul care a sculptat-o in pozitia aia scandaloasa. Gian Lorenzo Bernini s-a nascut in 1598 la Napoli, fiul unui sculptor mai putin cunoscut. S-a mutat la Roma de copil si acolo si-a facut un nume ca artist de geniu.
La doar 20 de ani era deja comparat cu Michelangelo. Papii si cardinalii se bateau sa-i comande lucrari. Bernini nu era doar sculptor, ci si arhitect, pictor si designer. A contribuit decisiv la aspectul Romei baroce pe care-l admiram si azi. Fantana Trevi, colonada din Piazza San Pietro, baldachinul din bazilica Sf. Petru – toate sunt opera lui.
Dar Bernini nu era doar un artist talentat. Era si un tip carismatic, cu relatii in lumea buna a Romei. Știa sa-si vanda opera, sa flateze ego-urile clientilor bogati, sa navigheze intrigile de la curte. Unii il considerau arogant si manipulator. Altii il admirau pentru inteligenta si farmecul personal.
„Extazul Sfintei Tereza” a fost comandat de cardinalul Federigo Cornaro pentru capela familiei sale din biserica Santa Maria della Vittoria. Bernini a lucrat la ea intre 1647 si 1652. A conceput-o ca pe o experienta teatrala totala – sculptura, arhitectura si efecte de lumina, toate combinate pentru impact maxim.
Rezultatul e o capodopera care te lasa cu gura cascata. Tereza e reprezentata pe un nor de marmura, in momentul cand e strapunsa de sageata divina. Un inger zambitor tine sulita de aur gata sa loveasca. Deasupra, raze aurii coboara dintr-un vitraliu ascuns. Totul e incadrat de coloane masive si draperii de marmura. Pe margini, membri ai familiei Cornaro asista la scena din loje sculptate, de parca ar fi la teatru.
Arta sacra sau pornografie religioasa?
Acum ca stim cine sunt protagonistii, hai sa ne punem marea intrebare: ce naiba e de fapt „Extazul Sfintei Tereza”? E o reprezentare legitima a experientei mistice sau e doar pornografie deghizata in arta religioasa?
Pai, adevarul e undeva la mijloc, ca de obicei. Da, Bernini a impins limitele a ceea ce era acceptabil in arta sacra. A luat descrierile Terezei si le-a transpus intr-o imagine cat se poate de senzuala si carnala. Dar asta nu inseamna ca a vrut doar sa socheze sau sa excite.
Ceea ce a facut Bernini a fost sa redea vizual exact ce spunea Tereza in scrierile ei. Iar Tereza insista ca experienta mistica e una integrala – nu doar spirituala, ci si fizica si emotionala. Pentru ea, dragostea divina era la fel de reala si intensa ca dragostea umana. Asa ca reprezentarea lui Bernini e de fapt fidela viziunii Terezei.
Mai mult, ideea de uniune mistica exprimata erotic nu era ceva nou in traditia catolica. „Cantarea Cantarilor” din Biblie e plina de metafore sexuale pentru relatia cu Dumnezeu. Multi mistici medievali foloseau limbaj erotic pentru a descrie experientele lor spirituale. Chiar si Iisus era uneori reprezentat ca un mire ceresc.
Deci Bernini n-a inventat el roata. A dus mai departe o traditie existenta, dar intr-un mod mai explicit vizual. Asta nu inseamna ca n-a starnit controverse. Unii contemporani au fost socati de senzualitatea operei. Dar majoritatea au apreciat-o ca pe o capodopera care exprima perfect intensitatea experientei mistice.
De ce ne fascineaza si azi aceasta sculptura?
La aproape 400 de ani de la crearea ei, „Extazul Sfintei Tereza” continua sa ne fascineze si sa ne tulbure. De ce naiba ne impresioneaza atat de mult aceasta bucata de marmura?
In primul rand, e pur si simplu o opera de arta geniala din punct de vedere tehnic. Felul in care Bernini a redat textura pielii, a hainelor, expresia fetei – totul e de o virtuozitate uluitoare. Efectele de lumina, compozitia teatrala – te fac sa simti ca asisti la ceva mai mult decat o simpla sculptura.
Dar dincolo de maiestria artistica, opera asta ne atinge ceva profund in psihicul nostru. Ne arata ca granita dintre sacru si profan, spirit si carne e mai subtire decat credem. Ne face sa ne intrebam daca exista vreo diferenta fundamentala intre extazul mistic si cel erotic. Daca dragostea divina si cea umana nu sunt cumva doua fete ale aceleiasi monede.
„Extazul Sfintei Tereza” ne provoaca sa ne confruntam cu propriile noastre idei despre spiritualitate, sexualitate si corpul uman. Ne arata ca experienta religioasa poate fi cat se poate de palpabila si intensa. Ca sacrul nu e doar o chestiune de dogme si ritualuri, ci de traire personala.
In plus, opera asta ne fascineaza pentru ca exprima o tensiune fundamentala din cultura occidentala. Pe de-o parte avem mostenirea iudeo-crestina, cu accentul ei pe spiritualitate si transcendenta. Pe de alta parte avem traditia greco-romana, care celebra frumusetea si placerile corpului. Bernini reuseste cumva sa impace aceste doua viziuni aparent contradictorii.
Concluzie: O capodopera care ne provoaca si azi
La final, ce putem spune despre aceasta sculptura controversata? E blasfemie sau arta sacra? Pornografie sau misticism? Adevarul e ca e putin din toate astea. Și tocmai asta o face atat de fascinanta.
„Extazul Sfintei Tereza” ne arata ca spiritualitatea si senzualitatea nu sunt neaparat opuse. Ca experienta religioasa poate fi la fel de intensa si palpabila ca dragostea umana. Ca trupul nu e un obstacol in calea spiritului, ci vehiculul prin care putem atinge transcendenta.
Bernini a reusit sa creeze o opera care e in acelasi timp profund religioasa si intens senzuala. Care exprima atat extazul mistic, cat si placerea carnala. Care ne provoaca sa ne punem intrebari despre relatia noastra cu divinul, cu propriul corp, cu sexualitatea.
La aproape patru secole de la crearea ei, aceasta sculptura continua sa ne fascineze si sa ne tulbure. Ramane o marturie a geniului artistic al lui Bernini, dar si a complexitatii experientei umane. O capodopera care transcende timpul si ne vorbeste si azi despre misterele spiritului si ale carnii.
Ce parere ai despre aceasta controversata capodopera? Crezi ca Bernini a mers prea departe sau a reusit sa exprime perfect viziunea Sfintei Tereza? Lasa un comentariu si spune-ne ce crezi!
Sursa imagini: Facebook
Etichete: Bernini, extaz mistic, arta religioasa, sculptura baroca, Sfanta Tereza
Acest articol a fost scris de un critic de arta amator care a petrecut prea mult timp holbandu-se la statui pe jumatate dezbracate in biserici.
