7 C
București
9 noiembrie 2024

Libertatea, păcatul și paradisul pierdut: O privire asupra creștinismului

Citeste si ...

Când deschizi Biblia și începi să citești Geneza, te lovești de o poveste ciudată despre un Dumnezeu care-i pedepsește pe Adam și Eva pentru că au mușcat dintr-un fruct interzis. Chestia asta nu prea se leagă, nu-i așa? Adică, ce naiba? Dumnezeu le-a dat oamenilor libertate, dar apoi i-a pedepsit când au folosit-o? E ca și cum părinții ți-ar da voie să ieși în oraș, dar te-ar bate când te întorci acasă. Nu prea are logică.

Sigur, apologeții creștini o să vină cu tot felul de explicații de genul „păi nu s-au căit pentru ce-au făcut” sau „s-au îndepărtat singuri de Dumnezeu”. Hai să fim serioși, astea-s niște scuze de doi bani. Întrebarea care-ți vine în minte e alta: de ce plm a permis Dumnezeu ca primii oameni să păcătuiască în primul rând?

Libertatea – un cadou otrăvit?

Explicația standard e că Dumnezeu le-a dat oamenilor liberul arbitru. Sună frumos, nu? Libertatea de a alege. Dar ce libertate e aia dacă alegerile tale duc automat la pedeapsă? E ca și cum ai avea „libertatea” de a alege între a sta cuminte sau a fi bătut. Frumoasă libertate, ce să zic.

După ce Adam și Eva au mâncat din fructul interzis, Dumnezeu i-a dat afară din Rai cu șutu-n fund. Și de-atunci toți oamenii trag ponoasele păcatului lor, trăind într-o lume plină de suferință. Frumos cadou ne-a făcut Dumnezeu cu liberul ăsta arbitru, nu? Ne-a dat libertatea de a alege și apoi ne-a pedepsit pentru că am ales.

Paradisul 2.0 – aceeași Mărie cu altă pălărie?

Povestea nu se termină aici. Creștinii cred că la sfârșitul vremurilor va veni Judecata de Apoi. Morții vor învia, unii vor ajunge în Iad, alții în Rai. Și aici apare o altă întrebare interesantă: în Raiul ăsta 2.0 vom mai avea liber arbitru?

Dacă nu vom avea, atunci de ce plm s-a chinuit Dumnezeu să ne dea liber arbitru la început? De ce a insistat atât de tare să-l „protejeze” încât i-a dat afară pe Adam și Eva din Rai? Iar dacă vom avea liber arbitru și în Rai, ce se va întâmpla cu cei care vor alege să păcătuiască acolo? Îi va da Dumnezeu afară și pe ei?

Citeste si...
Sweet Tooth: Un serial fascinant cu copii hibrizi intr-o lume post-apocaliptica

Raiul interior – o soluție convenabilă

În Evanghelia după Luca, Iisus zice că „împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. Deci Raiul ar fi de fapt o stare interioară în care sufletul e liber de păcat. Păi și atunci de ce Adam și Eva nu aveau această libertate față de păcat în Rai? De ce i-a creat Dumnezeu predispuși la păcat? Cum naiba niște creaturi făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu puteau fi înclinate spre păcat, mai ales că nici măcar nu știau ce-i ăla bine și rău?

Fericirea forțată – un alt paradox

Noul Testament ne spune că în Rai nu vom mai suferi pentru că vom fi cuprinși de o fericire eternă:

„Căci socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care se va descoperi către noi.” (Romani 8:18)

„Căci suferinţa noastră uşoară de acum lucrează pentru noi, mai presus de orice măsură, o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17)

„Şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

Deci în viziunea creștină, omul își păstrează liberul arbitru dar pierde înclinația spre păcat. Frumos, nu? Dar cum naiba se leagă asta cu povestea lui Adam și Eva, pe care Dumnezeu i-a lăsat să păcătuiască tocmai pentru a le proteja liberul arbitru? E ca și cum ai spune „te las liber să alegi, dar te oblig să alegi doar ce vreau eu”. Ce fel de libertate mai e asta?

Justificări de doi bani

Apologeții creștini, ca de exemplu profesorul William Craig, încearcă să explice cumva această contradicție. Ei zic că pentru a ajunge la starea de libertate față de păcat, oamenii trebuie să treacă mai întâi prin „testul” vieții pământești. E ca și cum ai spune că trebuie să mănânci mai întâi căcat ca să apreciezi apoi gustul prăjiturii.

Citeste si...
O inventie care nu are nevoie de selectie naturala: de ce are nevoie o persoana de muzica?

Ortodocșii au și ei o teorie similară, numită „îndumnezeire”, care spune că natura noului om va fi diferită de cea a lui Adam și Eva. Omul nou, aflat în starea de împărăție a lui Dumnezeu, nu va mai simți atracție spre rău și va alege mereu binele. Ca exemplu îl dau pe Iisus, care era liber dar nu a păcătuit niciodată.

Iisus nu păcătuia pentru că era și om, și Dumnezeu în același timp. Lui Dumnezeu îi e silă de orice rău, deci alege mereu binele. La fel și oamenii „îndumnezeiți” vor alege mereu binele pentru că au trecut prin „școala” vieții pământești. Frumoasă teorie, numai că are câteva hibe:

Copiii și Raiul – o dilemă incomodă

1) Creștinismul ne învață că pruncii botezați care mor înainte de vârsta conștiinței ajung în Rai. Păi și cu „testul” vieții pământești cum rămâne în cazul lor? N-au avut timp să treacă prin el.

2) Ideea că oamenii din Rai vor alege mereu binele contrazice conceptul de liber arbitru. Biblia ne spune că în Rai vom trăi în fericire eternă. Dar ce se întâmplă dacă cineva alege totuși să se îndepărteze de Dumnezeu, că doar are liber arbitru, nu? Se pare că Dumnezeu ori limitează opțiunile oamenilor din Rai, ori le determină complet comportamentul. În primul caz, ne întoarcem la dilema cu Adam și Eva. În al doilea caz, renunțăm complet la ideea de liber arbitru și atunci toată povestea cu căderea în păcat își pierde sensul.

Concluzie: o teorie plină de găuri

Când te uiți mai atent la teoria creștină despre liberul arbitru, păcat și Rai, vezi că e plină de contradicții și inconsistențe logice. E ca un castel de cărți care se prăbușește dacă sufli prea tare.

Pe de o parte, ni se spune că Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru ca cel mai de preț dar. Pe de altă parte, suntem pedepsiți când îl folosim „greșit”. Ni se promite un Rai în care vom fi fericiți veșnic, dar în același timp vom avea liber arbitru. Cum naiba se împacă astea două?

Citeste si...
Ce seriale sa urmaresti daca iti place "Casa Dragonului": Top 10 productii similare

E ca și cum ai avea un tată care-ți spune „ești liber să faci ce vrei, dar dacă nu faci exact ce zic eu te bat”. Ce fel de libertate e asta? Ce fel de tată iubitor e ăsta?

Teoria creștină despre liberul arbitru și păcat e plină de găuri logice și contradicții. E o încercare disperată de a împăca ideea unui Dumnezeu atotputernic și bun cu realitatea suferinței și a răului din lume. Oricât s-ar strădui teologii să explice, tot nu reușesc să elimine inconsistențele fundamentale.

Poate că ar fi cazul să renunțăm la aceste teorii teologice complicate și să acceptăm realitatea așa cum e: lumea e complexă, uneori crudă, alteori minunată. Nu avem nevoie de un Dumnezeu capricios care să ne dea „libertate” ca apoi să ne pedepsească pentru că o folosim. Suntem liberi cu adevărat să alegem cum să trăim și ce valori să urmăm. Iar asta e o libertate mult mai autentică și mai valoroasă decât orice promisiune de „fericire veșnică” într-un Rai imaginar.

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l și prietenilor tăi și lasă un comentariu cu părerea ta. Dezbaterea și schimbul de idei sunt esențiale pentru evoluția gândirii.

Sursa imagini: Unsplash

Etichete: liberul arbitru, creștinism, păcat, rai, teodicee

Acest articol a fost scris de un ateu militant cu prea mult timp liber și un sarcasm dezvoltat. Orice asemănare cu persoane sau situații reale e pur întâmplătoare și probabil hilară.

Citeste si...:

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Moderarea comentariilor este activată. Poate dura ceva timp până ce comentariul tău va fi aprobat.

Ultimele articole

eClick - Sursa ta de stiri