Nimic nu a fost atât de rar și slab susținut și atât de activ supresat în aproape orice societate precum gândirea rațională. Pentru marea majoritate a populației, aceasta a fost complet interzisă pentru o perioadă foarte lungă de timp.
Iar cei care, datorită poziției lor sociale, aveau permisiunea să gândească, erau puși sub control, ideile lor fiind examinate minuțios și pedepsite fără milă. De ce se întâmpla acest lucru? Simplu, în interesul clasei conducătoare. Relațiile sociale anterioare nu se deosebeau deloc prin dreptate. Minoritatea covârșitoare avea toate drepturile, majoritatea covârșitoare nu avea niciun drept.
Ierarhia socială și evoluția ei
La prima vedere, democrația ateniană poate părea o excepție, unde, în ciuda popularității filozofiei, l-au executat pe Socrate. Și încă pentru ateism. Dar și acolo era vorba, în primul rând, de lupta pentru influență asupra minților. Și păgânismul este o chestiune mult mai liberă în ceea ce privește gândirea decât religiile avraamice.
Totuși, exista o problemă – un număr uriaș de oameni au fost, de-a lungul istoriei, într-un fel sau altul, trecuți la categoria de outsideri. Interesele lor erau neglijate în favoarea intereselor altor clase sociale. Și o astfel de ordine trebuia confirmată ca fiind justă.
La animale este la fel? Nu chiar. Dacă privim animalele care trăiesc în haite – șobolani, lupi, lei, cimpanzei – vom găsi o ierarhie. Doar că aceasta nu se construiește exact după modelul nostru.
De obicei, cu cât animalul este mai inteligent, cu atât mai mult în ierarhie începe să influențeze nu agresivitatea și forța, ci stabilitatea psihologică și… inteligența. Adică utilitatea pentru haită.
La lupi, cimpanzei – liderii pot fi exemplare bătrâne și chiar femele. Important este ca liderul să conducă haita spre hrană și departe de pericol. Dacă totul merge bine, nici măcar exemplarele tinere și agresive nu vor contesta conducerea.
La lei, în vârful ierarhiei se află masculul. Dar el este ocupat acolo cu o muncă foarte serioasă – se împerechează. Și, când este necesar, protejează.
Dar ierarhia umană, începând ca o continuare a ierarhiei primatelor – liderii deveneau cei mai inteligenți, cei mai stabili psihologic, capabili să-și conducă comunitatea spre resurse mai mari. Cu timpul, ajunge să semene cu ierarhia șobolanilor.
Ce e cu șobolanii? La șobolani, cel mai agresiv și perseverent, ajungând în fruntea ierarhiei, nu ajută la obținerea hranei. Și nu aduce vreo resursă valoroasă. El pur și simplu ia hrana de la alte exemplare.
Astfel s-a construit și ierarhia umană după revoluția neolitică. După inventarea agriculturii, populația umană a pierdut necesitatea de a căuta constant hrană. Mâncarea era aproape.
În loc de nevoia ca fiecare să știe totul – a apărut diviziunea muncii.
Diviziunea muncii a creat necesitatea de gestionare și control. În loc de un grup mic de oameni care știu să facă totul și cunosc, aproximativ, aceleași lucruri – au apărut comunități mari de oameni implicați în munci diferite, ducând stiluri de viață diferite și necesitând coordonarea intereselor și acțiunilor lor într-o viață socială comună.
Apare războiul adevărat – pentru resurse și extinderea teritoriilor controlate.
Și munca liderului începe să se reducă la două domenii principale – războiul și politica. Abilitatea de a coordona funcționarea unei societăți omogene și de a construi relații cu vecinii, și abilitatea de a purta războaie eficient. Cea din urmă este mai simplă și, mai important, oferă rapid multe resurse, ceea ce înseamnă că tocmai liderii militari deveneau cei mai de succes.
In ceea ce privește politica – s-a dovedit că societatea umană posedă o durabilitate suficientă. Și fără schimbări sociale drastice poate susține relațiile sociale.
Ceea ce înseamnă… oh, groază – a-i aduce beneficii a devenit complet nenecesar. În schimb, a devenit obligatoriu să știi cum să iei resurse – de la ai tăi și de la străini. Și astfel ierarhia umană a alunecat în ierarhia șobolanilor.
Principială a devenit abilitatea de a lua și de a proteja resursele, nu de a le înmulți pentru comunitate. Nu toate civilizațiile au mers pe acest drum, dar toate au alunecat în aceasta într-un fel sau altul.
Rolul religiei în menținerea ordinii nedrepte
Și o astfel de ordine, nedreaptă, irațională, străină instinctelor noastre sociale (suntem primate, nu șobolani) trebuia apărată.
Și cum credeți, ce apără cel mai bine cele mai nedrepte, detestabile și dăunătoare ordini?
Bineînțeles, religiile. Și tocmai religiile avraamice ating apogeul în justificarea unor astfel de ordini. Cărora nu le este egal în vânzarea ideii că tocmai pe acești oameni trebuie să-i asculți indiferent de orice.
Aici, apropo, totul s-a potrivit perfect. Uniunea jefuitorilor și a escrocilor – iată ce reprezintă unitatea dintre religie și stat. Ar fi ciudat să așteptăm beneficii de la o instituție socială care, în principiu, nu produce nimic.
În esență, religiile avraamice sunt o nebunie aprobată social. Se postulează un set de idei fantastice care nu pot fi contestate. În care trebuie să crezi – adică să le accepți ca adevăr fără baze logice și factuale.
Acest lucru deformează gândirea. Face percepția omului deschisă la acceptarea necritică a altor idei. Dacă acestea, desigur, nu intră în conflict acut cu credința sa.
Clienții diferitelor ghicitoare, telemagicieni, vindecători și alți șarlatani – sunt oameni credincioși. În ciuda faptului că religia nu aprobă astfel de lucruri, acest lucru, oricât de ciudat ar părea, nu intră în conflict cu credința. Pentru că religiile însele inventează „răul transcendent personificat”. Și povestesc activ despre puterea sa.
La fel și cei care cred în „onestitatea președintelui și incorruptibilitatea polițiștilor” – aceștia sunt, în mare parte, tot credincioși. În general, ideologia de dreapta se împrietenește întotdeauna strâns cu religia. Deși credincioșii înșiși încearcă în mod asiduu să nege acest lucru.
Mi s-a spus nu o dată și nu de două ori că naziștii erau ateiș. Despre faptul că ei erau de fapt credincioși și că Hitler susținea instituțiile religioase – cumva nimeni nu-și amintește. Concentrându-se în mod deliberat pe interesele mistice și păgâne personale ale vârfului Reich-ului.
Dar credincioșilor nu le este egal în tăcere, distorsiune și minciună când este vorba de fapte incomode. Totuși, rațiunea nu poate fi înlăturată și dacă o persoană își pierde gândirea, devine campion în materie de minciună.
Da. Și cum se numea una dintre cele mai mari organizații protofasciste de pe teritoriul Imperiului Rus? Cu un program nazist normal – antisemitism, putere unică, solidaritate națională în sprijinul acestei puteri unice.
„Uniunea Arhanghelului Mihail„. Astfel că, dacă albii și cernosetenți (Sutele Negre) ar fi câștigat războiul civil, Rusia ar fi putut foarte bine să apară după 20 de ani ca un partener junior al marelui frate german. Și totul ortodox, sfințit și aprobat cu înalta binecuvântare patriarhală.
Religia și societatea contemporană
Deci, despre ce vorbesc… Despre faptul că sistemul social își pierde rapid stabilitatea. Atât datorită noilor căi de comunicare, cât și datorită exploatării nemiloase a omului. Care acum câștigă bani pentru altcineva nu doar la locul de muncă, ci și tot restul timpului folosind industria divertismentului și accesul la informații.
Și nebunia aici duce exact la nebunie. În sensul deplin al cuvântului – la masacre, „sute negre”, războaie fără sens și nemiloase. Și deja simțim toate acestea – și va fi doar mai rău.
Nu reușim să ne purtăm ideile noastre favorite delirante în viitor.
Mi se spune – creștinismul stă la baza civilizației noastre. Cum poți să-l critici și să îndemni la abandonarea lui?!
Da. Dacă mama ta în timpul sarcinii ar fi fost bătută de un vagabond – atunci la baza fiziologiei tale ar sta traumele primite. Dacă ai fi fost violat în copilărie și ți s-ar fi stins țigări pe corp – la baza personalității tale ar sta această durere și umilință.
Dar oare asta înseamnă că aceste consecințe trebuie purtate cu mândrie până la moarte? Și mai bine – să-ți mutilezi proprii copii în același mod.
Cumva, a transmite noii generații credința ta pare multora o decizie fundamental corectă. Deși această credință nu i-a ajutat prea mult nici măcar pe părinții noștri.
Cum, a ajutat renașterea ortodoxiei în anii ’90? Au fost mai puțini corupti, bandiți, crime, nedreptăți?
Deci ce face serios religia?! Aproximativ același lucru pe care îl făcea doctorul Goebbels – „justifică și prezintă în lumina necesară orice acțiuni ale regimului„. Cultivă necriticitatea și nebunia.
Merită atunci să transmitem acest lucru mai departe? Merită să încercăm să convertim copiii? Deși încercările actuale de convertire le interpretez strict pozitiv – ca cea mai bună propagandă antireligioasă.
Avem nevoie de creiere. Creiere, nu credință, ideologie sau vre-o altă variantă de nebunie.
Iar nebunia – să se termine cu noi. Nu are de ce sa aiba viitor.
Te invităm să împărtășești acest articol cu prietenii și familia ta pentru a deschide o discuție despre rolul religiei în societatea modernă și cum putem evolua spre o gândire mai critică și rațională.
Sursa imaginii: Freepik
Etichete: religie, gândire critică, ierarhie socială, creștinism, ortodoxie, rațiune, societate, manipulare, putere, control
Disclaimer: Acest articol prezintă opinii personale ale autorului și nu intenționează să ofenseze credințele religioase ale cititorilor, ci doar să stimuleze o reflecție critică asupra rolului instituțiilor religioase în societate.
