In fiecare an, la sapte saptamani dupa Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa celebreaza Sinodul I Ecumenic de la Niceea. Aceasta sarbatoare comemoreaza cei 318 Parinti Bisericii care, in anul 325 d.Hr., s-au adunat pentru a restabili credinta dreapta si a condamna ereziile lui Arie.
Istoria ne arata ca, desi numeroase erezii si invataturi gresite au incercat sa submineze crestinismul de-a lungul secolelor, Dumnezeu a vegheat mereu asupra Bisericii Sale. Prin stradania Parintilor de la Niceea, credinta autentica a fost reafirmata, iar hulitorii au fost opriti sa indeparteze lumea de adevar.
Contextul istoric: Ascensiunea ereziei ariene
Conflictul dogmatic privind natura divinitatii lui Iisus Hristos a izbucnit in primele secole crestine, cand preotul alexandrin Arie a inceput sa propovaduiasca ideea ca Fiul nu este de o fiinta cu Tatal. Potrivit lui Arie, Hristos a fost o creatie si nu putea fi considerat deplin Dumnezeu.
Aceasta idee s-a raspandit rapid, castigand multi adepti si tulburand credinciosii din intreaga lume crestina. Ereziile ariene au fost aspru condamnate de Sfintii Parinti ai Bisericii, cum ar fi Atanasie cel Mare si Vasile cel Mare, care au aparat cu tarie dumnezeirea deplina a Mantuitorului.
Convocarea Sinodului de la Niceea
Vazand amenintarea grava pe care o reprezenta ariamismul, imparatul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod Ecumenic in orasul Niceea din Asia Mica. In 325 d.Hr., 318 episcopi din toata lumea s-au adunat pentru a examina ereziile si a restabili invatatura adevarata a Bisericii.
Printre participanti se numarau Silvestru, Patriarhul Romei, Alexandru al Alexandriei insotit de arhidiaconul Atanasie, Eustatie al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului, Pafnutie Marturisitorul, Nicolae Facatorul de Minuni si Sfantul Spiridon. Acesti barbati alesi ai lui Dumnezeu, devotati credintei, au luptat cu inflacarare impotriva ereziilor.
Condamnarea ereziei ariene si intarirea dreptei credinte
Dupa dezbateri aprinse, Sinodul I Ecumenic a condamnat invataturile lui Arie ca fiind hulitoare. Parintii au reafirmat ca Fiul este de o fiinta cu Tatal, deci deplin Dumnezeu, si au compus celebrul Simbol de Credinta Niceean. Acest document devine temelia dogmelor crestine si constituie o marturisire nepretuita a credintei autentice.
Imparat Constantin cel Mare insusi a intarit Sinodul, semnand Simbolul cu cerneala rosie. De asemenea, Parintii au stabilit data Pastelui si alte reguli pentru viata Bisericii, prin cele 20 de canoane adoptate.
„Toti Parintii adunandu-se si fiind chemat si imparatul, el a luat loc nu pe tron imparatesc, ci pe un scaun mai prejos de vrednicia lui. Și graind ei despre cele ale lui Arie, l-au supus anatemei atat pe el, cat si pe toti cei ce gandeau la fel cu el.” – Sursa: #BasilicaTravel
Dincolo de controverse: Sfintenia si smerenia Parintilor
Desi unii istorici moderne incearca sa minimalizeze importanta Sinodului de la Niceea, faptele arata cu adevarat cat de determinati si smeriti au fost Parintii in apararea dreptei credinte.
Se spune ca, in semn de profunda evlavie, imparatul Constantin a ramas in picioare pe parcursul intregii adunari, luand loc pe un scaun modest, mai prejos decat rangul sau imperial. Mai mult, dupa decesul a doi Parinti in timpul sinodului, el a pus in sicriele lor asezamintele votate, semnate de acestia in chip minunat.
Infrangerea lui Arie si victoria ortodoxiei
Dupa Sinod, eretic Arie a incercat din nou sa insele credinciosii, pretinzand ca se supune hotararilor. Patriarhul Alexandriei s-a rugat insa fierbinte ca Dumnezeu sa-l lumineze cu privire la adevaratele intentii ale lui Arie.
Iar Dumnezeu a ascultat ruga parintelui, ingaduind ca Arie sa sufere o moarte cumplita, la fel ca si Iuda Iscarioteanul. Astfel, prin judecata dumnezeiasca, Biserica a fost curatita de pacostea inselatorului Arie.
In fiecare an, prin aceasta sarbatoare, credinciosii comemoreaza vitejia Sfintilor Parinti si roaga pe Hristos Dumnezeu sa-i miluiasca, prin rugaciunile acestora. Dreapta credinta a castigat, iar Biserica si-a pastrat puritatea dogmelor de la Sinodul de la Niceea pana in zilele noastre.
Aparatori neinfricati ai dreptei credinte
Printre figurile proeminente ale Sinodului se numara Sfantul Ierarh Nichita Marturisitorul, episcop al Calcedonului intre 726-775 d.Hr. Acesta a fost un aprig aparator al icoanelor sfinte, tradand chinuri si exil pentru credinta sa.
Tot astazi este cinstit si Sfantul Sfinţit Mucenic Eutihie, episcopul Melitinei, care a urmat pilda mucenicilor pentru Hristos, primind cununa muceniciei in vremuri de prigoana.
Vietile acestor sfinti oglindesc sacrificiul suprem pentru apararea dreptei credinte, inspirand generatii intregi de crestini sa ramana tari in fata incercarilor si ereziilor.
Credinciosii ortodocsi isi indreapta privirea spre exemplul luminos al Parintilor de la Niceea pentru a se intari in lupta impotriva ereziilor si a ratacirilor de astazi, avand nadejdea in biruinta finala a adevarului asupra minciunii si intunericului.
Sursa imaginii: [Freepik]
Subiecte abordate in articol: Sfintirea Parinti, Sinodul de la Niceea, Arie, erezii, dreapta credinta.
Bazat pe sursa de autoritate si datele istorice furnizate de Basilica Travel.
Apel la actiune
Impartasiti acest articol pentru a contribui la pastrarea si raspandirea cunostintelor despre Sinodul I Ecumenic si lupta Parintilor pentru dreapta credinta. De asemenea, nu ezitati sa lasati un comentariu cu impresiile si intrebarile voastre!
