Ultima actualizare: 11 iulie 2024
Buna, dragilor! Sunt Ana-Maria si astazi va voi impartasi niste povesti suculente despre experientele mele amoroase cu barbati de diverse credinte. Știu ca suna ca inceputul unei glume proaste – „Intra intr-un bar un ateu, un budist si un musulman…”, dar va asigur ca totul este „real” si s-a intamplat chiar mie. Asa ca luati loc comod, turnati-va ceva de baut (eu personal recomand un pahar zdravan de vin) si pregatiti-va pentru o incursiune in lumea fantastica a relatiilor interconfesionale!
Inainte sa incepem, trebuie sa va avertizez ca sunt o persoana destul de… eclectica din punct de vedere spiritual. Sunt genul ala de fata care merge la biserica de Craciun, face yoga in fiecare dimineata si citeste carti despre budism in timpul liber.
Basically, sunt deschisa la orice, atata timp cat implica ceva spiritual si, eventual, niste bautura. Deci da, sunt perfect calificata sa va povestesc despre relatiile cu barbati de diverse credinte!
Ateul cel patimas
Primul stop in calatoria noastra spirituala este la statia „Ateu convins”. Protagonistul acestei povesti este Vasile, un tip care se mandrea ca e ateu cum se mandresc altii ca au castigat la Loto. Apartamentul lui arata ca biblioteca personala a lui Richard Dawkins – carti despre ateism peste tot, afise cu citate anti-religie pe pereti. Jur ca avea si o perna cu chipul lui Christopher Hitchens!
La inceput, mi s-a parut super interesant si intelectual. Imi plac barbatii destepti, ce sa zic. Problema e ca Vasile era genul ala de ateu care simte nevoia sa-ti explice de ce esti un prost credincios de fiecare data cand stranuti si zici „Doamne-ajuta!”.
Intr-o zi l-am intrebat: „Ba Vasilica, daca sunt asa o proasta credincioasa, de ce stai cu mine?” Raspunsul lui genial: „Imi plac proastele.”
Ma rog, el zicea ca e ateu, dar de fapt era doar un materialist convins. Singurul lucru in care credea cu adevarat era contul din banca. Tot ateismul asta militant era doar un mod de a se da interesant si de a se simti superior. Cand se intalnea cu oameni religiosi care chiar stiau despre ce vorbesc, Vasile intra in panica si incepea sa repete ca un robot stricat: „Omul e doar o functie biologica de reproducere!”
Ghici ce, Vasilica? Functia ta biologica de reproducere a ramas nerealizata. Felicitari!
Budistul misterios
Dupa experienta cu ateul militant, am zis sa incerc ceva mai zen. Asa am ajuns la Eugen, budistul misterios. Cand l-am cunoscut prima oara, am crezut ca e vreun cocalar ratacit – trening, freza scurta, atitudine de baiat de cartier. Dar cand a deschis gura, am realizat ca baiatul asta nu-i chiar asa simplu.
Habar n-aveam ca e budist pana n-am ajuns la el acasa. Avea un altar budist intr-un colt si o biblioteca intreaga de carti despre budism. L-am intrebat direct: „Eugene draga, cumva esti budist?” Mi-a zambit smechereste si mi-a zis: „Cel mai autentic, cu Refugiu cu tot!”
Ce-mi placea la Eugen era ca nu-ti baga religia pe gat. Nu comenta niciodata alegerile mele spirituale si nu incerca sa ma converteasca. Singura lui intrebare era mereu: „Care-i scopul final pentru tine in chestia asta?”
In viata de zi cu zi, Eugen era ca orice alt tip. Nu l-am vazut niciodata meditand sau facand prosternari. Nu manca carne… aproape deloc. Nu bea alcool… de cele mai multe ori. Dar prietenii lui budisti il respectau enorm si-i cereau mereu sfaturi.
Calmul lui constant ma scotea uneori din minti. Parea un robot programat sa zambeasca. In schimb, la pat era un zeu! Nu stiu daca era tantra sau ce naiba facea, dar dupa fiecare partida simteam nevoia sa-i multumesc oficial.
Ii placea sa se imbrace elegant si ma ducea prin restaurante scumpe. Cand il intrebam ironic despre modestia budista, imi zicea relaxat ca nu e calugar si sa nu-i verific moralitatea.
Ce ma enerva cel mai tare la el era zambetul ala condescendent. Nu zicea nimic, dar cumva te facea sa te simti ca ultimul prost.
Pana la urma, m-a parasit el pe mine. Mi-a zis ca nu vrea sa ma minta, dar nu-si vede un viitor cu mine. Voia copii si familie, iar eu nu eram materialul potrivit. Nu eram „Yum”-ul lui.
Esti un budist nasol, Eugene! Ai cauzat suferinta unei fiinte vii.
Crestinul zelos
Aici devine epic. Un an cu Aurel e ca un stagiu de munca in conditii grele. Auras era super credincios, ceea ce nu-i de mirare – era fost alcoolic.
La a doua intalnire, mi-a zis ca o sa ne casatorim, o sa facem nunta in biserica si o sa avem copii. La prima intalnire m-a avertizat ca voi arde in iad daca nu cred in Hristos. Din fericire, zelul lui misionar s-a mai potolit cand i-am zis ca sunt credincioasa si i-am aratat cruciulita.
Și asa a inceput nebunia. In weekend mergeam la slujba. Ne rugam inainte de masa (apropo, si Eugen mormaia ceva inainte sa manance, dar nu ma punea si pe mine sa fac asta). Toate lucrurile mele „inutile” au fost donate bisericii. Cand mergeam la el acasa, parca intram intr-un muzeu de icoane. Biblii, carti cu vieti de sfinti si icoane peste tot. Chiar si in baie! I-am zis ca mi se pare cam mult sa tii Scriptura in toaleta, dar el mi-a explicat ca si acolo trebuie sa-ti tii gandurile sub control.
N-aveam haine „provocatoare” oricum, asa ca n-a fost o problema. Dar pe prietenii mei „betivi, destrabalati si pagani” nu-i suporta deloc.
In general, Aurel era candidatul perfect pentru rolul de Sot cu S mare. Super gospodar. Dragut si atent. Mama inca nu m-a iertat ca l-am parasit – omul i-a facut si o sera!
Dar ma chinuia o intrebare. El era fost alcoolic. Nimeni nu vorbea despre „faptele de vitejie” din perioada lui de betie. Ce se intampla daca recade? Și daca fac un copil cu el? Sigur, ma jucam de-a sotia ortodoxa model, dar nu-mi puteam imagina asta pe viata.
Pana la urma, l-am „salvat” pe Aurel de mine. L-am inselat. I-am marturisit si l-am rugat sa nu-si exercite iertarea crestina asupra mea. A fost una dintre cele mai bune decizii din viata mea – altfel n-ar fi renuntat niciodata.
Dupa un an, s-a recasatorit. Acum are 3 copii si o nevasta cu batic si rochie in carouri scotiene. Se pare ca n-a mai recazut in alcoolism. Are doar un consum moderat si ocazional.
Slava Domnului pentru asta!
Musulmanul seducator
Scurta mea experienta cu islamul se rezuma la Damir. Un tatar superb dintr-o familie traditionala. Masina neagra, mare si scumpa, curtare generoasa – recunosc ca m-a impresionat.
Odata cu luxul vietii „bune”, mi s-a explicat clar ca n-am voie sa visez la o relatie serioasa. Puteam fi amanta lui „cand are timp”, dar atat. Damir avea deja o sotie musulmana si o fiica. Eu, fiind romanca si clar ne-musulmana, n-aveam nicio sansa.
Trebuie sa mentionez ca Damir se declara musulman, dar eu nu l-am vazut niciodata rugandu-se sau grabindu-se la moschee. Nu stiu daca e relevant, dar nici barba nu purta.
In timp ce mancam un lagman, mi-a explicat „de amuzament” care sunt drepturile si obligatiile unei „sotii bune”. Am ascultat ingrozita si i-am zis „Multumesc frumos, dar nu”. N-am vrut sa fiu nici amanta unui musulman, pentru ca mi-au fost explicate clar obligatiile, dar despre drepturi mi s-a zis sa uit – ce drepturi are o amanta?
Concluzia acestor povesti
Se pare ca pentru o relatie, mi-ar trebui un barbat fara o religie anume, un tip deschis si mereu in cautare.
Voi ce credeti, e important sa te interesezi de convingerile religioase ale unui barbat la inceputul unei relatii?
Ei bine, dragii mei, asta a fost povestea din capul meu despre aventurile amoroase inter-religioase. Sper ca v-a amuzat si, poate, v-a dat ceva de gandit. Daca aveti propriile povesti de impartasit, lasati un comentariu – sunt curioasa sa aud si experientele voastre reale!
Și nu uitati: in dragoste si in credinta, cel mai important e sa fii sincer cu tine insuti. Chiar daca asta inseamna sa fii sincer ca habar n-ai ce crezi de fapt.
Pana data viitoare, ramaneti deschisi, curiosi si nu va luati prea in serios. La urma urmei, viata e prea scurta sa nu experimentezi putin – atat in dragoste, imaginatie, cat si in credinta!
