Salutare, dragilor! Sunt Ioana si azi o sa va servesc o portie zdravana de realitate nedigerata despre viata de mama casnica. Stati jos, luati o gura de tarie si pregatiti-va pentru o calatorie in lumea fascinanta a femeilor care si-au dedicat existenta cresterii plozilor si mentinerii casei intr-o stare de semi-curatenie.
Sa incepem cu faptul ca toata treaba asta e o mare farsa. Da, ati auzit bine. Noi, mamele casnice, suntem niste actori intr-o piesa de teatru absurd care se joaca non-stop. Jucam rolul femeii devotate si multumite, in timp ce in interior urlam de frustrare si plictiseala. E ca si cum am fi personajele principale dintr-un reality show pe care nimeni nu-l urmareste.
Actritele principale in aceasta comedie neagra
Haideti sa va prezint distributia. Avem trei „eroine” in povestea noastra, fiecare mai „fericita” decat cealalta in rolul de mama casnica:
Prima doamna: Rebeca, regina improvizatiei
Rebeca are o fetita de un an si ceva. Sotul e plecat cu treburi (cica), dar mai degraba e fugar international. Copilul sta mai mult pe la bunici, in timp ce Regina noastra se preface ca jongleaza cu studiile, munca si cresterea progeniturii.
Practic, micuta e crescuta de bunici, in timp ce Rebeca posteaza selfie-uri dramatice pe Instagram cu hashtag-ul #mamaeroina. Intre timp, gaseste timp sa fumeze narghilea si sa-si scuture suncile prin cluburi. Bravo, fata, asta inseamna sa fii mama devotata!
A doua actrita: Diana, specialista in autoiluzionare
Diana are un copil de 4 ani si un fost sot care plateste pensie alimentara cat pentru un salariu de manager. Copilul e la tata in fiecare weekend, dar evident ca Diana e „mama single” full-time in ochii lumii.
In loc sa munceasca, Diana e experta in „dezvoltare personala”. Azi e sculptorita, maine designer de interior, poimaine psiholog. Bineinteles ca niciuna din astea nu produce vreun venit, dar asta n-o impiedica sa se laude pe Facebook cu „cariera” ei.
Vedeta principala: Alina, regina dramei existentiale
Alina are doi copii de 8 si 12 ani si un sot care e un adevarat erou necunoscut. Femeia asta e campioana olimpica la autocompatimire. Oscileaza intre depresie si melancolie ca un pendul defect.
Se plange non-stop ca viata de mama ii ucide potentialul (care probabil e ascuns atat de bine ca nici ea nu-l gaseste). Intre timp, si-a transformat fiica mai mare in bona neplatita pentru cel mic. Sotul, saracul, vine de la munca si face curat, gateste, spala.
Alina, eroina noastra, isi petrece zilele balacindu-se in propriul hau existential, uitandu-se la seriale si jucand Candy Crush. Dar pe Instagram e mamica perfecta si gospodina desavarsita. Hipocrizia e la ea acasa, ce mai!
Realitatea din spatele cortinei
Acum ca v-am prezentat protagonistele, haideti sa aruncam o privire in culisele acestui spectacol tragicomic.
Adevarul e ca toate aceste femei au timp berechet si bani suficienti. Da, viata are provocarile ei, dar hai sa fim seriosi – nu e ca si cum ar fi muncitori in mina sau chirurgi de urgenta.
Problema reala e ca s-au instalat confortabil in rolul de victime si nu vor sa-l mai paraseasca. E mult mai usor sa te plangi si sa ceri compasiune decat sa-ti asumi responsabilitatea pentru propria viata.
Ironia situatiei e ca exact asta si-au dorit. Ani de zile am ascultat cum visau sa gaseasca un tip „de treaba” si sa stea acasa cu copiii. Ei bine, universul le-a indeplinit dorinta. Și ghici ce? Tot nu-s multumite.
Diagnosticul: Sindromul „Viata mea s-a terminat la 30 de ani”
Știti care e tragedia reala aici? Aceste femei si-au limitat intreaga existenta la triunghiul „sot-copil-casa”. Și-au atins obiectivele la 30 de ani si acum nu mai stiu ce sa faca cu restul vietii.
E ca si cum ai juca un joc video, ajungi la ultimul nivel la jumatatea jocului si apoi te plangi ca e plictisitor sa stai si sa te uiti la ecranul de final pentru urmatorii 50 de ani.
Problema fundamentala e lipsa unui scop si a unei directii in viata. Și-au construit toata identitatea in jurul rolului de mama si sotie, ignorand complet dezvoltarea personala si profesionala.
Acum se trezesc la 35-40 de ani realizand ca au ratat o gramada de oportunitati si ca viata le-a trecut pe langa in timp ce ele schimbau scutece si gateau sarmale.
Solutia? Asumarea responsabilitatii
Daca esti una dintre aceste femei (sau poate un barbat intr-o situatie similara), am vesti proaste si bune pentru tine:
Vestea proasta: Nimeni nu va veni sa te salveze. Superman nu exista, printul pe cal alb e ocupat, iar zana maseluta are program redus anul asta.
Vestea buna: Ai puterea sa-ti schimbi viata chiar acum. Da, chiar in acest moment.
In loc sa te plangi pe Facebook ca viata e nedreapta, fa ceva concret pentru a o imbunatati:
- Inscrie-te la un curs (unul serios, nu pseudo-terapii energetice)
- Gaseste-ti un job, oricat de modest
- Incepe un hobby care sa-ti stimuleze creierul
- Fa voluntariat si ajuta pe altii mai putin norocosi
- Citeste carti care sa-ti largeasca orizonturile
Ideea e simpla: iesi din zona de confort si incepe sa traiesti cu adevarat.
Concluzia: Trezirea la realitate
Știu ca e dureros sa auzi aceste lucruri. E mult mai comod sa traiesti in bula ta de autoamagire si sa dai vina pe altii pentru nefericirea ta.
Dar hai sa fim sinceri – nimeni nu te-a fortat sa faci copii la 20 de ani. Nimeni nu te-a obligat sa renunti la cariera. Ai facut niste alegeri si acum trebuie sa traiesti cu consecintele lor.
Vestea buna e ca nu e niciodata prea tarziu sa-ti schimbi viata. Dar schimbarea trebuie sa vina de la tine. Nimeni altcineva nu o poate face in locul tau.
Asa ca, draga mama casnica frustrata, opreste-te din scrollat pe Instagram, pune telefonul jos si intreaba-te: „Ce pot face CHIAR ACUM pentru a-mi imbunatati viata?”
Raspunsul s-ar putea sa te surprinda. Și poate vei descoperi ca viata de dupa 30 de ani poate fi mai interesanta si mai implinita decat ti-ai imaginat vreodata.
P.S. Daca acest articol te-a ofensat, probabil ca ai nevoie sa-l citesti de inca 10 ori. Uneori, adevarul doare. Dar e singurul lucru care te poate elibera din propria ta inchisoare mentala.
Hai, curaj si spor la viata! Universul e plin de oportunitati. Tot ce trebuie sa faci e sa deschizi ochii si sa le vezi.
