Știi momentele alea cand te simti ca un rahat pentru ca ai ales sa faci ceva pentru tine in loc sa te sacrifici pentru altii? Ei bine, am vesti bune pentru tine – poti sa-ti bagi in fund sentimentul asta de vinovatie!
Daca esti satul pana peste cap sa auzi cum egoismul e radacina tuturor relelor si cum trebuie sa-l exterminam cu orice pret, atunci ai nimerit unde trebuie. Hai sa dam jos masca de pe fata asta urata a „altruismului” si sa vedem ce se ascunde de fapt in spatele ei.
Egoismul e in ADN-ul nostru!
Sa incepem cu chestiile simple – toata viata de pe planeta asta nenorocita e egoista din start. De la amiba care-si vede de treaba ei si pana la noi, fiintele „superioare”, toti avem aceeasi treaba – sa supravietuim si sa ne transmitem genele mai departe.
Unele specii o fac la nivel individual, altele la nivel de grup, dar ideea e aceeasi. Cand a aparut prima celula vie pe Pamant, ce crezi ca a facut? S-a uitat in jur sa vada pe cine poate ajuta? Plm, a inceput sa se reproduca si sa transforme tot ce prindea in jur in sine insasi. Egoism pur!
Toata evolutia asta minunata de care suntem asa mandri s-a bazat fix pe principiul asta egoist – fiecare specie a incercat sa obtina cat mai mult pentru sine. Daca se putea si prin cooperare, foarte bine. Daca nu, hello pradatori si paraziti!
Sau ce, credeti ca lupul e mai putin „placut lui Dumnezeu” decat iepurele? Fiecare isi face treaba lui egoista in ecosistem.
Dar omul e special, nu?
Sigur, o sa-mi sara unii in cap ca asta e egoism la nivel de specie. Ca indivizii pot sa fie altruisti si sa se sacrifice pentru binele comun. Și au dreptate intr-o oarecare masura.
Problema e ca singurul animal de pe planeta asta care are cu adevarat ratiune suntem noi, oamenii. Restul se ghideaza dupa instincte. Noi suntem singurii care putem lua cu adevarat decizii constiente.
Și fix de asta, egoismul nostru e mult mai interesant si mai necesar decat al celorlalte specii. Hai sa vedem de ce:
- Ne reproducem ca pula. O sarcina dureaza aproape un an, e riscanta si epuizanta. Nasterea e o drama in sine. Și dupa aia mai dureaza ceva pana isi revine femeia.
- Crestem incredibil de incet. Pana ajunge un pui de om sa se descurce cat de cat singur trec ani buni. Iar pana devine util pentru societate, trec zeci de ani.
- Societatea baga o gramada de resurse in cresterea si educarea unui copil. Și cea mai mare parte a costului cade pe umerii parintilor. Iar pretul asta creste constant.
Ce inseamna asta? Ca fiecare individ uman e o investitie uriasa de timp si resurse. Dar daca e crescut si educat cum trebuie, poate produce mult mai mult decat s-a investit in el.
Și fix pe diferenta asta dintre costul de productie si valoarea adaugata traieste si se dezvolta societatea umana. De mii de ani incoace.
Egoismul e setarea de baza
Și aici intervine egoismul ca setare de baza absolut necesara. Ca sa te asiguri ca toata investitia asta scumpa nu se duce pe apa sambetei.
Sa nu-si dea viata degeaba, sa nu se arunce in batalii fara rost, sa nu moara pentru cauze stupide. Ci sa se pastreze macar cat de cat, ca sa poata da ceva inapoi societatii.
Fix din cauza asta e egoismul asa hulit de toti cei care vor sa stoarca si mai mult din oameni. Vor ca oile sa mearga de bunavoie la abator, cantand osanale macelarului.
Egoismul e baza moralei, nu dusmanul ei
Dar stai ca vine partea si mai interesanta. De fapt… ssst, sa nu auda nimeni… nu exista niciun conflict real intre egoism si actiunile benefice pentru societate!
Ba din contra. Egoismul e suportul emotional natural pentru morala, dreptate si compasiune. E fundatia perfecta pentru construirea unei societati functionale.
Pur si simplu pentru ca noi… surprise, surprise… traim in societate! N-avem alta varianta de supravietuire, dezvoltare si satisfacere a nevoilor. Totul se intampla prin interactiunea cu alti oameni.
Orice morala incepe de la dorinta de bine personal. De acolo vine ideea ca trebuie sa traiesti in pace cu vecinii, sa nu furi, sa nu-ti agresezi semenii sau sa nu te futi cu oricine-ti iese in cale.
Numai un cretin poate sa creada ca pentru niste reguli atat de simple e nevoie de vreo revelatie divina. Normele juridice moderne sunt mult mai complexe decat cele 10 porunci. Dar cumva, omenirea reuseste sa-si creeze singura regulile de convietuire de care are nevoie. Fara ajutor de sus.
Egoismul inteligent vs. egoismul prost
Dar nu e vorba doar de norme. Orice lucru important trebuie protejat si conservat. Nu e de ajuns sa produci ceva util, trebuie sa-l si aperi. De exemplu de cei care vor sa ia totul pe loc, fara sa fie in stare sa creeze nimic.
Și aici egoismul vine din nou in ajutor. Ca sa te asiguri ca si maine va fi ceva de luat. Și pe cat posibil, mai mult decat azi.
Un egoist normal, care-si doreste binele si evita raul, va trai foarte bine in armonie cu ceilalti si va contribui la binele comun. Actiunile lui nu se vor deosebi cu nimic de cele ale unui om cu „idealuri spirituale inalte”.
Pentru asta e nevoie de un singur lucru – creier. De fapt, ceea ce luam de obicei drept exces de egoism e de fapt un deficit de inteligenta.
Cand un om alearga dupa recompense rapide si stralucitoare ca o maimuta proasta, distrugand relatiile sociale pe termen lung. Cand strica viata celor din jur si consuma resurse de care ar fi putut beneficia si el, si cei dragi lui, generatii la rand.
Comportamentul pe care-l numim de obicei „egoist” e de fapt doar un comportament prost. Distructiv si daunator. Care nu vine dintr-o iubire de sine exagerata, ci din incapacitatea de a se controla si din lenea de a gandi 30 de secunde inainte sa actioneze.
Și cu cat gandeste mai putin un om, cu atat mai rau sta la capitolul asta. Cu atat ii e mai greu sa faca ce trebuie. Pur si simplu pentru ca habar n-are ce inseamna „ce trebuie”.
Prostia e adevaratul dusman, nu egoismul
Ii tot repeta parintii spirituali si cartile sfinte despre altruism, iubire si fraternitate. El asculta cuminte, dar biologia aia nenorocita pe care nu si-o poate controla il trage in toate partile.
Ici sa fure ceva. Dincolo sa tradeze pe cineva. Iar aici… sa-si satisfaca poftele sexuale cu cine nu trebuie. Dupa aia se duc si se spovedesc, se caiesc amarnic. Și o iau de la capat. Pentru ca instinctele primare decid in locul lor.
Iar egoismul lor ia forme primitive si distructive.
Dar cei care incearca sa-i indrume nu se lupta cu ignoranta si prostia. Nu incearca sa le cultive bunul simt si gandirea critica. Nu. In schimb, incearca iar si iar sa combata egoismul prin anihilarea ratiunii.
Chipurile, daca omul va gandi mai putin si va crede mai mult, sigur va face ce trebuie.
In schimb, pe un prost naiv il poti pacali usor. Ii poti redirectiona egoismul si dorinta de bine personal catre scopurile tale. Sa sustina regimul, sa dea bani la biserica, sa urasca dusmanii pe care i-i arati tu cu degetul.
Și toate astea cu convingerea sincera ca face bine pentru el insusi. Ca e corect si frumos si ca o sa fie rasplatit in rai. Ca oricum n-a venit nimeni de-acolo sa ne spuna cum e de fapt.
Egoismul prost duce la sacrificiu inutil
Pentru ca egoismul prost inseamna si sa te sacrifici ca sa schimbi sau sa pastrezi pe acelasi nemernic care te va exploata la fel. Sa lupti pentru niste simboluri in spatele carora sunt aceleasi relatii sociale de cacat.
Sa schimbi sau sa pastrezi firma de deasupra usii, in timp ce inauntru se macina aceiasi oameni pentru a produce resurse. Și pentru a mentine dreptul cuiva de a te jefui pe tine si pe cei dragi tie.
Fix genul asta de egoism e considerat util si e numit chiar „altruism”. Ăsta e cultivat cu grija, inventand cuvinte pompoase, virtuti si imagini ale unei recompense necunoscute. Totul ca omul sa mearga singur la abator. Dar de fapt…
Ți-ai gresit doar tinta, frate. Ai luat drept „sine” ceva ce nu erai tu de fapt niciodata.
Concluzie: Iubeste-te pe tine, dar fa-o cu cap
Deci care-i concluzia la toata smecheria asta? E simplu – egoismul nu e problema. Prostia e.
Un egoist inteligent va face mai mult bine pentru societate decat zece „altruisti” tampiti care se sacrifica pentru cauze gresite. Pentru ca intelege ca binele lui personal e strans legat de binele celor din jur.
Asa ca data viitoare cand te simti vinovat ca ai ales sa ai grija de tine, gandeste-te ca de fapt faci un serviciu intregii omeniri. Un tu sanatos si fericit va putea ajuta mult mai multi oameni decat un tu epuizat si nefericit.
Iubeste-te pe tine insuti, dar fa-o cu cap. Foloseste-ti creierul ala minunat cu care te-a inzestrat evolutia si gandeste pe termen lung. Cauta echilibrul intre nevoile tale si ale celor din jur.
Și mai ales, nu te lasa pacalit de cei care vor sa-ti anihileze egoismul ca sa te poata controla mai usor. Egoismul tau e scut si arma in acelasi timp. Invata sa-l folosesti corect si vei face lumea un loc mai bun. Pentru tine si pentru toti ceilalti.
Și daca tot am batut atata campii despre egoism, fii egoist si share-uieste articolul asta mai departe. S-ar putea sa ajuti pe cineva sa scape de vinovatia aia inutila care-l macina. Iar karma pozitiva se va intoarce la tine inzecit. Sau poate nu, dar macar ai facut o fapta buna.
Sursa imaginii: Pixabay
Subiecte abordate in articol: egoism, altruism, moralitate, evolutie, psihologie sociala
Acest articol se bazeaza pe opiniile si experienta personala a autorului, precum si pe o analiza critica a ideilor predominante despre egoism si altruism in societatea contemporana. Nu reprezinta o opinie stiintifica sau medicala.
