Bine ati venit in lumea fascinanta a mamelor casnice! Pregatiti-va pentru o calatorie plina de sarcasm, autoironie si o doza sanatoasa de realitate cruda. Eu, autoarea fara copii, m-am hotarat sa explorez acest taram misterios al femeilor care si-au dedicat viata cresterii micutilor terori. De ce? Pentru ca sunt o persoana masochista careia ii place sa se bage in situatii incomode si sa socheze pe toata lumea cu opiniile ei controversate. Asa ca am decis sa aflu ce naiba fac toata ziua aceste femei care se plang constant ca nu au timp de nimic.
Hai sa fim sinceri, cu totii avem acea prietena sau ruda care pare ca traieste doar ca sa se vaite cat de greu e sa fii mama. O stiti si voi – cea care posteaza zilnic pe Facebook cat de obosita e si cat de mult isi sacrifica viata pentru copii. Ei bine, am decis sa merg direct la sursa si sa aflu adevarul gol-golut despre viata de mama casnica. Pregatiti-va pentru o incursiune in haosul domestic, plina de sinceritate brutala si umor negru!
Metodologia mea stiintifica de investigatie
Pentru a obtine informatii de prima mana, am apelat la o tactica demna de un spion international – m-am dat drept o potentiala candidata la maternitate. Da, eu, femeia fara instinct matern, m-am prefacut interesata de fertilizarea in vitro. Sunt sigura ca actorii de la Hollywood ar fi mandri de prestatia mea.
Am vizitat trei „prietene” (folosesc ghilimelele pentru ca, sa fim sinceri, sunt mai degraba niste foste colege de bautura pe care le-am ignorat complet de cand au facut copii). Le-am luat la intrebari ca un procuror la interogatoriu, vrand sa aflu exact programul lor zilnic, minut cu minut. Cred ca ar fi fost mai putin stresate daca le-ar fi interogat politia.
Iata profilul subiectilor mei de studiu:
- Mama Disperata #1 – Are o fetita de „un an si doua luni” (serios, de ce nu pot spune doar un an?). Sotul e disparut in actiune, probabil fugit de responsabilitati sau de scutecele murdare.
- Mama Singura #2 – Are un copil de 4 ani. Ex-ul plateste pensie alimentara si ia copilul in weekend-uri. Probabil singurele ei momente de liniste.
- Mama Perfecta #3 – Regina suburbiior, cu doi copii de 8 si 12 ani. Sotul e un tip musculos care munceste ca un caine. L-as fura eu insami, dar din pacate nu sunt genul care fura barbati (si nici nu vreau copii pe cap).
Marturisirile socante ale mamelor casnice
Pregatiti-va pentru revelatii uluitoare! Toate trei au recitat aceeasi poveste, de parca ar fi invatat-o pe de rost la maternitate. Cred ca le fac sa memoreze acest scenariu inainte sa le externeze, altfel nu-si primesc copilul inapoi.
Iata cateva perle din corul mamelor obosite:
„Cosmarul nu incepe la nastere, ci din luna a treia de sarcina cand realizezi ca corpul tau se transforma intr-un monstru. Cat esti gravida mai ai o viata sociala. Totul e ca inainte, doar ca stii sigur ca in 9 luni incepe iadul pe pamant.”
Ah, ce reconfortant! Exact ce vrea sa auda o femeie care se gandeste la maternitate – ca va deveni un monstru diform si ca viata ei se va transforma in iad. Parca vad cozile de femei la clinicile de fertilitate dupa astfel de reclame.
„Cum arata ziua mea? Ca filmul Ziua Cartitei. Sa zicem ca am dormit 5 ore noaptea, ceea ce e ca o vacanta. La 7 dimineata se trezeste mafia, trebuie spalati, imbracati, hraniti. Copilul nu vrea nimic din toate astea si tipa ca din gura de sarpe. Nimeni nu intreaba daca m-am spalat eu, daca am mancat, daca vreau sa dorm sau care e starea mea de spirit.”
Vai, ce surpriza! Copiii mici sunt egoisti si nu-si intreaba mamele daca vor sa doarma. Cine ar fi crezut? Parca vad titluri de tabloid: „Șoc si groaza! Bebelusii nu au empatie!”
„L-am pus sa se uite la desene, adica i-am dat telefonul. Lasa psihologii sa-si bage sfaturile in diploma. Fara telefon sa-l distraga, as fi innebunit.”
Ah, binecuvantatele ecrane! Salvarea mamelor obosite si distrugerea creierelor in dezvoltare ale copiilor. Dar cine sunt eu sa judec? Prefer sa-mi prajesc neuronii cu social media decat sa ascult tipete de copil toata ziua.
„Apoi gatesti si stai cu ochii pe cel mic sa nu faca prostii. Dupa o jumatate de ora, ceva tot merge prost. Fierbe laptele, arde ciorba. Speli bucataria de trei ori pe zi constant. Speli copilul de 10 ori pe zi constant.”
Spalat, spalat si iar spalat. Suna ca o zi de vis! Cine nu si-ar dori sa-si petreaca viata spaland diverse lucruri si fiinte?
„Intre timp trebuie sa mergi la magazin. Pregatirea de mers la magazin e o poveste separata. Cum adica, sa ma machiez inainte de magazin? Te plesnesc acum.”
Deci practic esti prizoniera in propria casa, iar cand evadezi arati ca un zombie nespalat. Suna minunat! Unde ma inscriu?
„In acelasi timp, trebuie sa faci curat in casa. Speli lucruri la nesfarsit, le usuci, le calci.”
Spalat, uscat, calcat. Rinse and repeat. Literalmente. Parca vad reclame la detergenti cu mame zambitoare care adora sa spele rufe. Ha!
„Trebuie sa-l supraveghezi pe cel mic tot timpul sa nu se raneasca. Sa fii in contact cu el.”
Deci practic esti o umbra a copilului tau 24/7. Suna ca o definitie a nebuniei pentru mine.
„Toate astea sunt imaginea ideala, adica micutul nu se imbolnaveste, nu tipa cat il tine gura. Sa adaugam aici spitale, sectii si cluburi tampite la care TREBUIE dusi copiii acum, de cum li se taie cordonul ombilical.”
Ah da, cluburi pentru bebelusi. Pentru ca un copil de 6 luni chiar are nevoie de activitati extracurriculare. Poate o sa ajunga la Harvard daca invata origami de la 3 luni.
„Deci 24/7 ani pana la 5 ani. Crezi ca exista vreun motiv sa disperam si sa incepem sa ne plangem? Un copil nu e un caine, nu poti intelege.”
Corect. Un caine e mult mai usor de crescut si mai recunoscator. Plus ca poti sa-l lasi singur acasa fara sa vina protectia copilului peste tine.
„Cinci minute singura si in liniste e fericirea.”
Deci practic esti un detinut in propria casa care viseaza la 5 minute de libertate. Suna minunat!
„Ma intrebi serios de ce nu am timp sa ies cu prietenii si sa ma distrez?”
Nu, te intreb de ce nu ai timp sa scrii urmatorul roman al secolului sau sa descoperi leacul pentru cancer. Evident ca nu ai timp de distractie, asta e clar!
Concluzia mea stiintifica
Dupa aceasta incursiune in viata de mama casnica, pot trage urmatoarele concluzii:
- Maternitatea e un job full-time – Dar unul fara pauze de masa, concedii sau zile libere. Și fara salariu.
- Copiii sunt niste tirani mici – Dar asta nu e o noutate pentru nimeni care a petrecut mai mult de 5 minute cu un copil.
- Mamele casnice sunt intr-o cursa continua contra cronometru – Iar ceasul e mereu in favoarea haosului si a dezordinii.
- Somnul e un lux – La fel ca dusurile, mesele calde si conversatiile cu adulti.
- Telefoanele si tabletele sunt salvatoare – Dar si distrugatoare de neuroni pentru copii. Pick your poison.
- Spalatul e sportul national al mamelor – Speli copii, haine, vase, podele. Repeat ad infinitum.
- Iesitul din casa e o misiune imposibila – Tom Cruise ar fi mandru de acrobatiile necesare sa iesi cu un copil mic.
- Plangerile sunt un mecanism de supravietuire – Dar si o modalitate de a-i face pe ceilalti sa se simta vinovati ca au o viata.
Epilog
Dupa aceasta experienta „iluminatoare”, am ajuns la concluzia ca viata de mama casnica e un amestec ciudat de rutina plictisitoare si haos total. E ca si cum ai fi simultan un majordom, o bona, o bucatareasa si un paznic de inchisoare – toate astea fara pauza si fara plata.
Sunt impresionata de rezistenta acestor femei, dar in acelasi timp sunt si mai convinsa ca maternitatea nu e pentru mine. Prefer sa-mi petrec zilele muncind ca un cal, ingrijindu-mi animalele de companie si avand hobby-uri care nu implica scutece murdare.
Daca esti o mama casnica care citeste asta, ai tot respectul meu. Dar te rog, pentru numele lui Dumnezeu, mai iesi din casa din cand in cand si vorbeste si cu adulti. Și daca vrei sa te plangi, macar fa-o creativ. Nimeni nu vrea sa auda pentru a 100-a oara cat de obosita esti.
Iar daca esti o femeie care se gandeste la maternitate, sper ca acest articol ti-a oferit o perspectiva realista (si putin exagerata) asupra vietii de mama. Gandeste-te bine inainte sa faci pasul cel mare. Sau ia-ti un hamster. E mult mai simplu.
In concluzie, viata de mama casnica e grea, dar nu imposibila. E plina de provocari, dar si de momente dulci (presupun eu, pentru ca nimeni nu mi-a mentionat vreunul). E o meserie nobila, dar subapreciata. Și e definitiv nu pentru mine.
Raman cu respect pentru mamele care isi dedica viata cresterii copiilor. Dar raman si cu convingerea ca pot contribui mai bine la societate fara sa aduc pe lume inca un consumator de resurse. Și pot sa dorm 8 ore pe noapte. Win-win!
