Stati sa va povestesc ceva ce o sa va dea pe spate! Am dat peste o chestie care m-a lasat masca – o dilema morala care te face sa-ti iei creierii la purtare. Deci ascultati aici:
Imaginati-va urmatoarea scena: Un amarat de barbat vine acasa dupa o zi de munca, obosit mort. Și ce-l asteapta? Nevasta cu gura mare, gata sa-i sara in cap. Incepe sa-l ia la rost cu tot felul de tampenii despre treburile casei si relatia lor. Omul incearca sa scape, zice ca nu vrea sa discute acum. Dar ea nu se lasa, trece la insulte si tipete. Ajunge sa-i jigneasca rudele si sa-i faca praf abilitatile sexuale.
Saracul om nu mai rezista si POC! Da cu pumnul… in perete. Asta o enerveaza si mai tare pe nebuna, care incepe sa-l provoace sa o loveasca, ca altfel e un „papa-lapte”. Omul cedeaza si-i trage o palma.
Ce credeti ca se intampla? Femeia se arunca dramatic pe jos si incepe sa urle de parca ar fi taiata fara anestezie. Vin vecinii, suna la politie. Ea depune plangere, arata urma de pe perete si buza sparta. Ca a spart ea farfuriile nu mai conteaza.
A doua zi, posteaza pe retelele sociale un video lacrimogen cu vanataile ei, povestind cum statea linistita acasa cand a navalit bestia de barbat-su si a inceput s-o bata ca pe hotii de cai. Ca ea l-a implorat sa se opreasca dar el a continuat s-o loveasca cu picioarele, cu mainile, cu tot ce-a prins. Acum cere ajutor sa scape de „monstrul psihopat”.
Cine-i victima aici, ma?
Evident ca femeia, nu? Are buza sparta, vanatai pe maini de la cazatura. Barbatul n-are nicio zgarietura. Iar suferinta psihica nu se pune la dosar, fraiere!
Clar ca violenta a fost indreptata impotriva ei. Dar stai asa…cui ii e clar? Hai s-o luam altfel:
Daca povestesti toata tarasenia asta unei femei si o intrebi cine-i victima, raspunsul va fi:
„Pai normal ca barbatul e victima! Un barbat ADEVĂRAT trebuie sa se controleze in astfel de situatii si sa rezolve conflictul fara violenta. Daca nu poate, ar trebui sa plece. Femeia n-a inceput scandalul din senin, sigur a avut motivele ei. Barbatul TREBUIA s-o asculte si sa nu evite problema.”
Iar daca scoti subiectul asta in spatiul public, vinovati vor fi si barbatul, si ala care a indraznit sa puna intrebarea. Il vor acuza de „victim blaming”, adica incercarea de a justifica agresorul aratand ca victima l-a provocat.
E un cerc vicios, fratilor!
Dogma aia cu „Femeia agresata are intotdeauna dreptate” nu lasa loc de bun simt. Hai sa ne gandim la alta situatie:
Un tip merge prin padure. Da nas in nas cu un urs. Ursul nici macar nu-l ataca, doar sta si se uita la el. Omul se sperie si-l impusca. Da, in situatia asta avea o pusca la el. Ursul cade lat. Tipul povesteste ce s-a intamplat.
Credeti ca ursul va fi considerat victima iar omul un psihopat agresiv? Hai sictir! Bunul simt ne spune ca societatea n-o sa-l condamne pe om pentru reactia lui. Dar stai putin…ursul n-a fost agresat fizic?
Pai da, dar ursul e animal si pentru el nu se aplica dogma „Victima are intotdeauna dreptate”. Chestia asta e foarte selectiva, baieti. Nu doar ca imparte fiintele pe clase, dar le imparte si pe sexe.
Nu e vorba doar de om, ci de FEMEIE, intelegi?
Problema e ca daca urmam orbeste dogma asta, ajungem la exagerari si provocari directe. Daca sunt femeie, orice as face, am dreptate. Și ghici ce? Barbatii ajung sa-si accepte lipsa de drepturi de la bun inceput.
Ma refer la dreptul de a-si apara interesele in mod adecvat si de a se apara cand sunt agresati psihologic. Daca un barbat riposteaza fizic:
- a) Trebuie sa-i fie rusine
- b) Trebuie sa se caiasca
- c) Sa repete mantra „Un barbat adevarat NU TREBUIE sa fie violent cu o femeie”
Crezi ca o sa-si ceara cineva scuze pentru agresiunea verbala? Ca o sa regrete femeia ca i-a jignit rudele? Viseaza, fraiere! Totul e considerat normal.
Ni se spune ca barbatul TREBUIE sa se controleze si sa raspunda doar verbal la agresiune.
Dar stim cu totii ca e aproape imposibil sa calmezi o femeie furioasa care tipa si jigneste doar cu vorbe frumoase. E ca si cum ai incerca sa plangi mai tare decat un copil isteric sau sa latri mai tare decat un caine. Barbatii au o reactie genetica la agresiune – sa foloseasca forta fizica.
Dar li se spune ca reactiile lor genetice nu mai conteaza. Ca trebuie sa se castreze singuri, adica sa propuna o discutie mai detaliata cand sunt agresati sau chiar sa fuga.
Dogma a devenit o manipulare. Putini vor sa priveasca lucrurile rational si logic. Pe putini ii intereseaza contextul situatiei. Daca esti barbat, esti vinovat si gata.
Eu pun problema impartirii responsabilitatii
- Cine a inceput conflictul? Ar trebui sa fie tras la raspundere cel care a provocat?
- Ce responsabilitate ar trebui sa aiba cineva care jigneste?
- E utilizarea fortei fizice o circumstanta atenuanta cand e vorba de raspuns la agresiune verbala?
- Ce responsabilitate ar trebui sa aiba cineva care foloseste violenta fizica ca raspuns la agresiune verbala?
- Putem considera ca in situatia descrisa la inceput sunt vinovati si sotul si sotia? Ea pentru agresiune verbala si provocare, el pentru violenta fizica impotriva peretilor si a fetei ei.
Trebuie sa fii tare prost sa ma acuzi dupa ce citesti astea ca justific violenta si spun ca e OK sa bati femeile. Daca vezi ca prietena ta are un comportament aiurea, cel mai bine e s-o parasesti. Dar asta-i alta discutie.
Eu zic doar ca mai presus de dogme si manipulari dubioase ar trebui sa stea ratiunea, pe care e bine s-o folosim din cand in cand.
Sigur, poti sa te imbraci provocator si sa te duci intr-un bar dubios din Ferentari sa bei aperol. Normal ca violatorul va fi de vina. Dar, inainte sa faci ceva, gandeste-te putin si la consecinte!