Zi de zi iti iei portia de articole scrise de barbati care se plang cat de greu le e in viata si cate datorii au fata de lume. Saracii de ei, nu-i asa? Dar stai putin – cati dintre ei chiar simt ca datoreaza ceva cuiva? Și cati se simt vinovati pentru asta? Hai sa fim seriosi.
Femeile, pe de alta parte… Aici e alta mancare de peste. Secole la rand ni s-a bagat pe gat ideea ca suntem obligate sa fim si sa facem tot felul de lucruri. Și daca cumva indrazneam sa ne abatem de la „datorie”, hop si bullyingul social. Dar stii ce e cu adevarat infricosator? Ca acest complex de victima s-a inradacinat atat de adanc in mintea femeilor, incat singure ne torturam cu remuscari si vinovatii.
Și desi lucrurile s-au mai schimbat, tendinta asta inca mai persista. Eu am trecut prin asta si vreau sa-ti spun ca dupa sute de ore de munca cu mine insami, am ajuns in punctul in care, la 30+ ani, in sfarsit nu mai simt nevoia sa-mi cer scuze pentru cine sunt. Și uite pentru ce nu-mi mai cer iertare:
Nu am copii si ce daca?
Mama ma tot batea la cap. Prietenii aruncau aluzii. Eu insami ma chinuiam nopti la rand. Copil? Ioc. Nu ca as fi vrut neaparat unul, dar parca simteam un imbold primitiv care-mi urla „Fa plozi, femeie!”. Ca sa fiu sincera, ma simteam rusinata ca nu mi-am gasit un barbat si n-am facut un copil.
Pana intr-o zi cand m-a lovit revelatia: „Voi vreti copii? Foarte bine, faceti-i voi!”. Nu am de ce sa-mi cer scuze ca n-am copii. E treaba mea cand si cu cine fac asta. Sunt problemele sau bucuriile mele daca nu nasc.
Moralistii astia care-mi dau sfaturi oricum nu-mi vor aduce un pahar cu apa la batranete.
Nu arat ca o papusa Barbie si cui ii pasa?
Ani de zile m-am intristat si m-am acuzat ca n-am picioare lungi, gene false, par matasos si ca trupul meu refuza sa arate bine in rochii si fuste. M-am chinuit sa fiu o „bomba sexy”. Pana am realizat ca pur si simplu nu sunt si gata. Ce rost are sa fortez nota?
M-am relaxat si am inceput sa port ce-mi vine bine. Ce mi se potriveste mie. Abia atunci am inceput sa ma iubesc cu adevarat.
Asa ca asteptarile voastre legate de aspectul meu fizic le puteti baga undeva, stiti voi unde.
Spun „Nu” fara remuscari
Multi ani n-am stiut sa rostesc cuvantul asta. Crezi ca asa mi-am pierdut si „onoarea”? Exact – nu puteam sa zic „nu” ca doar el se astepta la asta, saracul, s-ar fi suparat.
A fost nevoie de multa munca sa trec peste prostia asta. Ani de zile am crezut ca trebuie sa fiu „fata buna” care spune mereu da.
Prin rezistenta, durere si lacrimi, am reusit. Crezi sau nu, acum nu-mi tremura niciun muschi cand spun:
- Nu, nu-mi convine.
- Nu, nu ma pun in locul tau.
- Nu, vreau exact ce am platit.
Ma considera unii o scorpie pentru asta? Normal. Dar viata mea e mult mai simpla acum.
Nu gatesc si nu fac curat – si ce?
Nu pentru ca n-as sti, ci pentru ca-mi permit sa comand mancare. Imi permit sa platesc pe cineva sa faca curat o data pe saptamana. Nu costa o avere.
Și tot mai sunt unii care-mi spun ca o femeie ar trebui sa stie si sa-i placa sa gateasca.
Sa gateasca trebuie sa stie bucatarul. Sa-i placa sa gateasca trebuie chelnerului din restaurant. Eu sunt un om caruia ii place sa manance.
Ma intreb, reginele nu sunt femei pentru ca nu gatesc si nu fac curat?
Nu-mi infranez emotiile
Nu sunt samurai si nu ma tem sa „imi pierd fata”. Daca-s vesela, ma dezlantui, beau, cant si dansez din toata inima. Dati-i inainte cu degetul la tampla.
Daca-s furioasa, pot sa urlu si sa bat din picior. Daca-s trista, pot sa plang ca o balena.
Inainte ma jenau toate astea. Ma temeam ca ma vor judeca, ca vor crede ca-s o nebuna.
Nu-s nici buna, nici rea. Sunt vie, si asta-i cea mai importanta calitate a mea.
N-am de ce sa-mi cer scuze in fata nimanui, pentru ca singurul lucru pe care l-am ranit e „morala publica”. Morala publica e o entitate pe care n-a vazut-o nimeni, care se schimba la fiecare 10 ani, care-ti strica viata dar nu-ti ofera nimic in schimb.
Știi ce? M-am saturat sa-mi cer scuze pentru ca exist. M-am saturat sa ma simt vinovata ca nu ma incadrez in tiparele pe care altii le considera „normale”. Și tu ar trebui sa faci la fel.
Pentru ca, draga mea, nu esti datoare nimanui cu nimic. Nu trebuie sa te conformezi unor standarde impuse de o societate care oricum se schimba constant. Nu trebuie sa te simti vinovata ca esti autentica, ca ai propriile tale dorinte si nevoi.
Fii tu insati, cu bune si cu rele. Lasa-i pe altii sa-si vada de viata lor si concentreaza-te pe propria ta fericire. Pentru ca, la final de zi, tu esti singura responsabila pentru starea ta de bine.
Nu-ti mai cere scuze ca existi. Nu-ti mai cere scuze ca esti diferita. Nu-ti mai cere scuze ca ai propriile tale standarde si limite. Fii mandra de cine esti si nu lasa pe nimeni sa-ti spuna ca ar trebui sa fii altfel.
Și daca cineva incearca sa te faca sa te simti vinovata pentru alegerile tale, adu-ti aminte: opinia lor despre tine nu te defineste. Tu esti singura care stie ce e mai bine pentru tine.
Asa ca, data viitoare cand simti nevoia sa-ti ceri scuze pentru ceva ce tine de esenta ta, opreste-te. Respira adanc. Și spune-ti: „Sunt cine sunt. Și asta e perfect in regula.”
Pentru ca, draga mea, nu ai nevoie de aprobarea nimanui pentru a fi tu insati. Esti suficienta exact asa cum esti. Fara scuze, fara justificari.
Și poate ca unii te vor judeca. Poate ca altii nu vor intelege. Dar asta e problema lor, nu a ta. Tu continua sa stralucesti in felul tau unic, fara sa-ti ceri scuze pentru asta.
Pentru ca, la final de zi, singura persoana careia ii datorezi ceva esti tu insati. Și ce-i datorezi? Sa fii autentica, sa fii fericita, sa fii libera.
Asa ca, data viitoare cand simti nevoia sa-ti ceri scuze pentru ca esti tu insati, aminteste-ti: esti o fiinta umana minunata, complexa si unica. Și asta e ceva pentru care ar trebui sa fii mandra, nu ceva pentru care sa-ti ceri scuze.
Fii tu insati, fara scuze. Pentru ca tu esti suficienta. Tu esti destul. Tu esti extraordinara exact asa cum esti.
Și tu, pentru ce simti ca inca trebuie sa-ti ceri scuze? Lasa un comentariu mai jos si hai sa discutam despre asta. Impreuna putem invata sa ne acceptam pe noi insine, fara scuze si fara rusine.
Sursa imaginii: Unsplash
Subiecte abordate in articol: Incredere in sine, Empowerment feminin, Acceptare de sine, Presiune sociala
Acest articol se bazeaza pe experienta personala a autoarei si pe observatii sociale generale. Pentru sfaturi individualizate, va recomandam sa consultati un specialist.
