Cum am ajuns de la doua genuri la 50+? Un exemplu simplu si terifiant

Cand eram pusti, in scoala primara, totul era simplu. Baieti si fete. Punct. Cand am intrat la facultate, profesorii de sociologie ne bagau pe gat vreo cinci genuri. Iar acum, la doar cativa ani dupa absolvire, ne-am trezit cu peste 50 de variante de identificare sexuala si numarul lor continua sa creasca ametitor. Chiar si cei care nu se identificau cu nimic pana acum pot gasi un gen pe gustul lor in acest bazar al identitatilor.

Și totul s-a intamplat atat de rapid, cu sprijinul total si neconditionat al intregii comunitati stiintifice dependente de granturi. Pai cum altfel, cand cei care impart banii au luat deja decizia?

Situatia asta imi aduce aminte de vechii conducatori care chiar credeau ca sunt zei pe pamant si ca pot stabili pana si legile fizicii. Iar comunitatea academica hranita din mana lor a inteles repede cum sta treaba:

Cei care evalueaza articolele stiintifice si distribuie granturile – ca daca lasa sa treaca altceva, raman instant fara job.

Cei care scriu articolele – ca daca spun altceva, adio cariera academica, deplasari si granturi.

Iar cei care citesc si propaga toate astea – ca „consensul stiintific” s-a schimbat si nu merita sa mai verifice nimic. Sunt oameni de stiinta, ei stiu mai bine.

Și absurditatea tot mai evidenta a situatiei nu provoaca niciun fel de respingere serioasa. Important e sa-i stigmatizezi la timp pe cei care nu impartasesc cel mai nou si corect punct de vedere.

Dar stai asa… de unde au aparut brusc toate aceste 50+ genuri? Nu cumva le-au inventat in birourile secrete ale CIA? Nici vorba. E un fenomen absolut spontan in spatiul nostru informational transformat intr-un imens show-business.

Hai sa va arat cum functioneaza treaba asta folosind un exemplu neutru din punct de vedere al genului.

Vederea proasta ca norma sociala

Sa luam, de exemplu, vederea deficitara. Mai precis miopia si hipermetropia. Sunt prezente in populatie, multi oameni sufera de aceste patologii. Dar in rest sunt oameni absolut normali.

Și hai sa spunem ca boala lor este de fapt o varianta a normalitatii. Ca poti vedea obiectele apropiate si indepartate la fel de clar. Sau poti vedea mai bine obiectele de aproape, sau poti vedea mai bine obiectele de la distanta.

La urma urmei, asta exista si la animale. Sunt animale care disting obiecte mici la distanta si altele care pot vedea ceva doar daca e chiar in fata ochilor lor. Și noi, de fapt, distingem mai greu un obiect indepartat si daca apropiem prea mult un obiect de ochi la fel.

In principiu, avem toate argumentele. Asa ca declaram miopia si hipermetropia ca variante ale normalului. Toata lumea rasufla usurata, nimeni nu-i mai tachineaza pe ochelaristi. Ba chiar purtatul ochelarilor devine inutil – e un simbol al bolii si al opresiunii! Mai bine sa faca fonturile asa incat oricine sa poata citi.

Schimbam cultura, regulile de comportament, incepem sa bagam la puscarie pentru cuvantul „ochelarist”. Toata lumea se bucura. Faptul ca unii „oameni normali” nu-si vad rudele la fata si nu disting literele e doar un inconvenient minor pe care progresul tehnico-stiintific il va rezolva.

Nu! Nu prin corectarea vederii – nu poti corecta ceva normal! Nici macar nu poti propune asa ceva – e fascism curat! Dar cumva sa restructuram lumea astfel incat miopul si hipermetropul sa poata face orice fara sa poarte ochelari sau lentile de contact – asta da. Cu orice pret! In afara de cresterea amprentei de carbon, bineinteles.

Explozia variantelor de normalitate

Doar ca avem o mica problema – fostii bolnavi, acum oameni normali, sunt totusi putin diferiti. Unii au miopie mai puternica, altii au ochi diferiti cu… aaa, caracteristici absolut normale!

Și uite asa apar diferite variante ale normalului:

• +1
• -5
• -5 la ochiul drept si +1 la stangul

Și tot asa. Cate tulburari, exacerbari, complicatii vor fi. Cate simptome si sindroame a avut aceasta boala – vom obtine exact atatea „variante ale normalului”. Și pe masura ce sistemul de clasificare se destrama, se va extinde si mai mult.

Daltonismul, astigmatismul, dezlipirea de retina… Toate astea vor deveni si ele variante ale normalului, cu toate simptomele si sindroamele lor. Și tipurile de oameni normali „dupa orientarea lor oculara” vor deveni din ce in ce mai numeroase.

Bineinteles, va trebui sa incetam toate cercetarile stiintifice in domeniu, pastrand doar pe cele care vor gasi tot mai multe motive pentru care sa nu vezi nimic e normal, corect si sanatos.

In loc sa-i tratam, oamenilor li se va explica ca problema nu e la ei, ci la cei care nu sunt pregatiti sa-i accepte asa cum sunt. Și asa, incet-incet, vom ajunge la orbire totala – in toate sensurile cuvantului.

Consecintele absurdului

Asa functioneaza treaba. Daca gresim in mod deliberat si concertat in definirea unui concept, nu stricam doar definitia respectiva. Ci toate definitiile din acel domeniu.

Și apar imediat mii de identificari care inainte ar fi interesat doar medicii. Iar stiinta, medicina, cunoasterea – acolo se termina.

Totul ar fi bine si frumos, dar mi-e mila de ochelaristi. Cu siguranta mortalitatea lor din accidente va creste vertiginos. Ceea ce, desigur, va fi pus pe seama societatii inapoiate si intolerante fata de ei.

Exact la fel se intampla si cu proliferarea genurilor. Am pornit de la doua genuri biologice clare si am ajuns la zeci de identitati inventate peste noapte, pe care societatea e fortata sa le accepte ca „normale”.

Doar ca in cazul genurilor, consecintele sunt mult mai grave si profunde. Vorbim de structura fundamentala a societatii, de relatiile interumane, de sanatatea mintala a generatiilor viitoare.

Cum am ajuns aici?

Totul a pornit de la o intentie aparent buna – sa combatem discriminarea si sa acceptam diversitatea umana. Dar undeva pe drum am luat-o razna.

Am confundat acceptarea si respectul pentru toti oamenii cu obligatia de a considera orice comportament sau identitate ca fiind „normala”. Am ignorat complet biologia si psihologia in favoarea unor constructii sociale arbitrare.

Comunitatile academice si stiintifice, in loc sa pastreze obiectivitatea si rigoarea, s-au aliniat rapid noilor dogme ideologice. Frica de a fi etichetati drept „intoleranti” sau de a-si pierde finantarea i-a facut pe multi sa renunte la gandirea critica.

Mass-media si social media au amplificat fenomenul, transformandu-l intr-un fel de competitie a victimizarii si a unicitatii. Cu cat esti mai „special” si mai „oprimat”, cu atat primesti mai multa atentie si validare.

Politicienii oportunisti au sarit si ei in caruta, vazand o sansa de a castiga capital electoral de pe urma noilor „minoritati” create artificial.

Consecintele sociale ale confuziei de gen

Efectele acestei confuzii identitare sunt deja vizibile si vor deveni tot mai grave in timp:

1. Dezorientarea tinerilor: Copiii si adolescentii, aflati in plin proces de formare a identitatii, sunt bombardati cu zeci de optiuni de gen. Multi ajung sa se indoiasca de propria identitate sexuala fara niciun motiv real.
2. Cresterea anxietatii si depresiei: Nesiguranta legata de identitatea de gen duce adesea la probleme psihologice serioase. Rata de depresie si suicide in randul persoanelor care se identifica cu genuri non-binare este alarmant de mare.
3. Deteriorarea relatiilor interumane: Comunicarea si intelegerea reciproca devin tot mai dificile cand nu mai exista un limbaj comun legat de gen si sexualitate.
4. Slabirea coeziunii sociale: Societatea se fragmenteaza in grupuri tot mai mici si mai antagonice, fiecare cerand recunoastere si drepturi speciale.
5. Subminarea stiintei: Biologia, psihologia si alte discipline relevante sunt fortate sa se conformeze ideologiei de gen, in detrimentul adevarului stiintific.
6. Erodarea libertatii de exprimare: Criticarea sau chiar discutarea rationala a acestor teme devine tot mai riscanta, ducand la autocenzura si la saracirea dezbaterii publice.

Ce e de facut?

Situatia pare scapata de sub control, dar nu totul e pierdut. Iata cateva directii de actiune:

1. Revenirea la stiinta si ratiune: Trebuie sa readucem in prim-plan datele stiintifice despre sex si gen, separand faptele de ideologie.
2. Promovarea gandirii critice: Sa incurajam oamenii, in special tinerii, sa puna intrebari si sa gandeasca independent, nu sa accepte orb orice idee la moda.
3. Dialog onest si empatic: Sa cream spatii de discutie where people can express their views without fear of being labeled or canceled.
4. Focalizare pe probleme reale: In loc sa inventam noi si noi identitati, sa ne concentram pe combaterea discriminarii reale si pe imbunatatirea vietii tuturor oamenilor.
5. Reforma sistemului academic: Universitatile si institutiile de cercetare trebuie sa revina la standarde inalte de obiectivitate si integritate stiintifica.
6. Educatie echilibrata: Școala ar trebui sa promoveze acceptarea diversitatii, dar fara a impune ideologii controversate ca adevaruri absolute.
7. Responsabilizarea mass-media: Jurnalistii ar trebui sa prezinte subiectul genurilor intr-un mod mai echilibrat si informat, nu senzationalist.

In final, trebuie sa intelegem ca acceptarea si respectul pentru toti oamenii nu implica negarea realitatii biologice sau inventarea unor categorii arbitrare de gen. Putem construi o societate mai incluziva si toleranta fara a cadea in capcana relativismului extrem.

Asa cum in exemplul cu vederea, nu ajutam pe nimeni pretinzand ca orbirea e o „varianta normala”, la fel nu facem niciun bine incurajand confuzia de gen. Empatia si sprijinul pentru cei care sufera cu adevarat de disforie de gen sunt esentiale. Dar la fel de important e sa nu transformam exceptia in regula si sa nu subminam fundamentele stiintifice si sociale ale civilizatiei noastre.

E timpul sa revenim cu picioarele pe pamant si sa abordam acest subiect cu onestitate, compasiune si ratiune. Altfel, riscam sa ne trezim intr-o lume in care realitatea biologica devine „fake news”, iar confuzia identitara devine noua normalitate. Și asta ar fi cu adevarat o tragedie pentru intreaga umanitate.

Ai pareri sau experiente legate de acest subiect? Lasa un comentariu mai jos si hai sa discutam! Și nu uita sa impartasesti acest articol daca l-ai gasit interesant si util.

Sursa imaginii: Social Media

Subiecte abordate in articol: identitate de gen, biologie vs. ideologie, consecinte sociale, gandire critica