Mamaliga este astazi unul dintre cele mai iubite preparate traditionale romanesti, indisolubil legata de sarbatorile nationale si religioase. Dar putini stiu ca aceasta delicatese de origine mesoamericana are o istorie de peste 500 de ani in spatiul romanesc – o poveste fascinanta despre cum un fel de mancare initial asociat cu saracia si sclavii a ajuns sa simbolizeze identitatea culinara a intregii natiuni.
Originile precolumbiene ale porumbului, ingredientul de baza al mamaligii, ii confera un aer exotic. Dar calea pe care aceasta cereala din Mexic a parcurs-o pana pe mesele romanesti este la fel de interesanta. Potrivit istoricului Bogdan Murgescu, marile civilizatii precolumbiene precum mayasii, incasii si aztecii erau „civilizatii ale porumbului”, la fel cum alte popoare erau „civilizatii ale graului”, „ale orezului” etc.
Abia dupa descoperirea Americii de catre cristoforii din 1492, porumbul a fost adus in Europa de marii exploratori spanioli si portughezi, ajungand si in spatiul romanesc aflat sub dominatia Imperiului Otoman in secolele XVI-XVII. Initial, nobili precum:
- Șerban Cantacuzino in Țara Romaneasca
- Constantin Mavrocordat in Transilvania
- Constantin Ducas in Moldova
au contribuit la raspandirea culturii porumbului in Principatele Romane, o noua si productiva alternativa la cerealele traditionale.
„Romanii erau campioni la produs porumb. Productia a crescut incat a depasit-o pe cea a graului, meiului si orezului, ajungand pe primul loc.” – afirma volumul „The Making of Mamaliga” de Alex Drace-Francis.
| An | Productia de porumb (mii tone) |
|---|---|
| 1862-1866 | 800.0 |
| 1911-1915 | 2,800.0 |
| 1970 | 6,355.5 (varf istoric) |
| 1980 | 1,563.3 |
| 1989 | 6,761.8 |
Acest succes se datora faptului ca porumbul era mai productiv decat graul si putea fi recoltat toamna, permitand exporturi masive, de pana la 500.000 de tone, in perioada cand Dunarea ingheta.
Delicatesa sclavilor si prizonierilor
Insa, desi porumbul devenise o importanta resursa economica, in primele secole mamaliga era considerata un preparat taranesc, chiar de saracie. Ea era consumata sub forma de terci de:
- Sclavii rromi din Transilvania si Țarile Romane
- Sclavii musulmani
- Prizonierii de razboi
„Mamaliga era un inlocuitor al painii sau chiar un aliment de baza in zonele rurale sarace”, explica Drace-Francis in ampla sa analiza istorica.
Cum s-a transformat un „fel de mancare pentru saraci” intr-un simbol national
Saltul de la acest statut umil la cel de preparat emblematic al gastronomiei romanesti a fost unul spectaculos. Cateva dintre retetele traditionale au fost:
- „Cocolosii” – bile de mamaliga umplute cu branza
- „Mamaliga in paturi” din Maramures, cu straturi alternate de mamaliga, smantana, unt, branza si oua
- „Mamaliga standard” – varianta de baza, raspandita nu doar in Romania si Republica Moldova, ci si in state vecine ca Bulgaria, Grecia, Georgia sau Turcia.
Treptat, mamaliga a devenit nelipsita de pe mesele romanilor de Craciun, Paste si alte sarbatori importante, asociindu-se puternic cu identitatea culturala a poporului roman.
Astazi, acest preparat atat de apreciat si diversificat in retete isi pastreaza totusi aura rustica si legatura cu traditiile taranesti, in pofida originilor sale sud-americane exotice. O reteta simpla, umila la origini, dar devenita acum un adevarat ambasador al bucatariei nationale, mandria romanilor pentru felul in care au imbratisat si reinventat aceasta mostenire culinara straveche.
Asa ca data viitoare cand veti savura o mamaliga autentic romaneasca, amintiti-va povestea fabuloasa pe care acest preparat atat de apreciat a parcurs-o de-a lungul secolelor – o poveste desprinsa parca din legendele cuceritei Americii si ale Imperiilor Otomane si Habsburgice.
Hai sa ne bucuram de acest delicios si surprinzator ambasador gastro-cultural si sa-l apreciem la adevarata sa valoare! Lasati un comentariu si spuneti-ne care este reteta dvs. preferata de mamaliga traditionala romaneasca.
