Imaginează-ți situația: în sfârșit ai ajuns pe insula paradisiacă, ai deschis o bere rece, ți-ai întins picioarele și te pregătești să te relaxezi sub un palmier. Dar deodată, ceva foșnește lângă tine și, când privești în jos, vezi un crab uriaș care-ți târăște ochelarii Ray-Ban nou-nouți direct spre junglă. Bun venit în realitatea unde crabii se comportă ca o mafie locală, iar principala autoritate este hoțul de palmieri!
Datorită combinației dintre superputere și curiozitatea neobișnuită, acest crab a devenit o legendă locală pe insulele din Oceanele Indian și Pacific.
Hoțul de palmieri (Birgus latro) este cel mai mare crab terestru din lume. Aceste creaturi pot atinge 40 de centimetri în lungime și pot cântări până la patru kilograme. Dar arma principală a crabului de cocos (acesta este al doilea său nume și vei înțelege în curând de ce) sunt cleștii săi. Oamenii de știință le-au măsurat forța și s-a dovedit că puterea de prindere a acestui crab este egală cu mușcătura unui leu. Iată ce înseamnă cu adevărat „mâini grabnice”!
La ce îi folosesc crabului astfel de clești? Cu siguranță nu pentru a vâna turiști. Pur și simplu, hoțul de palmieri s-a adaptat la viața pe uscat și a învățat să spargă cele mai tari nuci de cocos.
Îndepărtează cu ușurință fibrele de pe cocos, găsește punctul slab și, asemenea unui spărgător iscusit de seifuri, ajunge la pulpa gustoasă din interior.
Totuși, nucile de cocos nu sunt singura sa hrană. Aș spune chiar că sunt oaspeți rari în dieta sa. Dar crabul este foarte vizibil pentru oameni când se cațără pe palmier, așa că a început să fie asociat cu nucile de cocos.
De ce este numit hoț
„Dar ce legătură au lucrurile mele cu toate astea?” – vei întreba. Aici începe partea cea mai interesantă. Hoțul de palmieri are un simț al mirosului fantastic de fin și o slăbiciune pentru lucrurile strălucitoare.
Acest crab, plimbându-se pe plajă, se poate interesa brusc de ochelarii tăi, de termos, de bijuterii și chiar de cheile mașinii. Le ia, le miroase, le duce în vizuina sa – și toate acestea fără cea mai mică intenție rea. Ca o coțofană. Pur și simplu, acesta este stilul său de viață.
Acești crabi pot ridica greutăți de până la 27 kg. Aceasta este de șase ori mai mult decât propria lor greutate. Este destul de mult pentru animale evoluate (dacă nu le comparăm, desigur, cu insectele și furnicile). Spre comparație, un tigru poate ridica doar de două ori greutatea sa.
Locuitorii Insulei Crăciunului s-au obișnuit de mult timp cu această vecinătate.
Localnicii își atârnă genți în copaci. Nu se feresc de maimuțe – ci de crabi! Și nu este o glumă. Hoțul de palmieri va lua cu adevărat tot ce nu este bine păstrat.
Biologul Mark Laidre a fost odată martor al unei scene uimitoare: un crab-hoț a atacat și a prins o pasăre Booby cu picioare roșii în arhipelagul Chagos. Până atunci, nimeni nu bănuia măcar că aceste creaturi, aparent lente, știu să vâneze păsări agile. Iată o surpriză!
Un alt turist de pe insule a povestit că și-a lăsat adidașii pe plajă în timp ce a mers la înot. Când s-a întors, a descoperit că o pereche de crabi îi cărau deja metodic încălțămintea undeva spre junglă.
A reușit să-și recupereze lucrurile, dar a trebuit să negocieze și să schimbe încălțămintea pe nuci de cocos. Este o glumă, desigur, dar situația este tipică.
Omnivor ca un urs
Contrar numelui de „crab de cocos”, aceste creaturi nu se fixează exclusiv pe nuci de cocos. Dieta lor include literalmente de toate: fructe, nuci, semințe și chiar hoituri.
După cum am menționat mai sus, nu disprețuiesc nici animalele mici și păsările. Și sunt destul de agili pentru a le prinde. Pe insulă, acest individ este principalul omnivor.
Este și un alpinist excelent. Imaginează-ți un crab de patru kilograme cățărându-se pe trunchiul unui palmier, rupând o nucă de cocos și aruncând-o jos.
Spre deosebire de majoritatea rudelor sale, crabul de cocos nu este un mare amator al vieții marine. În loc să stea în apă și să aștepte ca valurile să-i aducă prânzul, a ales un stil de viață terestru și s-a adaptat perfect pe țărmuri, în dumbrăvile de palmieri și chiar în așezările umane.
Hoțul de palmieri are un simț al mirosului uimitor, care îi permite să găsească hrană la o distanță considerabilă. Poate mirosi bunătăți aproape ca un câine, de la un kilometru sau chiar mai departe!
Sunt periculoși pentru oameni?
În ciuda aspectului lor amenințător și a cleștilor puternici, crabii-hoți nu reprezintă de obicei un pericol pentru oameni. Nu sunt agresivi dacă nu sunt provocați și dacă nu încerci să le iei prada (de exemplu, propria ta geantă). Dar, bineînțeles, este mai bine să ții degetele departe de cleștii lor – le pot rupe cu ușurință.
În cele din urmă, uneori chiar și ochelarii de soare pierduți sunt un preț mic pentru impresii vii și posibilitatea de a le povesti prietenilor cum lucrurile tale au fost furate de cel mai tare crab de pe planetă.
Acești crabi remarcabili au o istorie evolutivă fascinantă. Hoțul de palmieri este de fapt o specie de crustaceu eremit care a evoluat pentru a nu mai avea nevoie de o cochilie împrumutată. În timp ce verii săi mai mici trebuie să caute și să ocupe cochilii abandonate pentru protecție, crabul de cocos și-a dezvoltat un exoschelet dur care îi protejează abdomenul, eliminând necesitatea unei case mobile.
Distribuția geografică a acestor crabi este limitată în principal la insulele și atolii din Oceanul Indian și vestul Oceanului Pacific. Îi găsim în arhipelaguri precum insulele Seychelles, Maldive, și diverse grupuri de insule din Pacificul de vest. Din păcate, datorită gustului delicios al cărnii lor, acești crabi sunt vânați intens în multe locuri, ceea ce a dus la scăderea populațiilor în anumite zone.
Ciclul de viață al hoțului de palmieri este și el remarcabil. Femelele trebuie să se întoarcă în ocean pentru a-și depune ouăle, demonstrând legătura ancestrală cu viața marină. Larvele plutesc în ocean ca plancton înainte de a se transforma treptat și a migra pe uscat, unde vor petrece restul vieții lor.
Capacitatea lor de adaptare este extraordinară. Deși evoluați din crabi marini, ei au dezvoltat structuri asemănătoare plămânilor – branhii modificate care le permit să respire aer. Apa rămâne totuși esențială, iar crabii trebuie să-și mențină branhiile umede. Adesea, ei poartă o rezervă mică de apă în cavitățile lor branhiale, ca un scafandru care își poartă rezervorul de oxigen.
Longevitatea acestor crabi este de asemenea impresionantă. Se crede că pot trăi peste 60 de ani în sălbăticie, făcându-i unele dintre cele mai longevive nevertebrate. Această viață lungă le permite să crească continuu, cei mai mari exemplare fiind adesea cei mai bătrâni.
În cultura populară, hoții de palmieri au devenit vedete pe rețelele sociale în ultimii ani, videoclipurile cu acești crabi giganți care fură diverse obiecte devenind virale. Turiștii caută adesea interacțiuni cu aceste creaturi fascinante, deși experții în conservare avertizează că perturbarea habitatului lor natural poate avea consecințe negative.
Pe unele insule, localnicii au dezvoltat un raport complex cu acești crabi. În timp ce îi consideră uneori o pacoste datorită comportamentului lor hoțesc, ei sunt și o sursă valoroasă de hrană. În anumite culturi, carnea de crab de cocos este considerată o delicatesă și este folosită în preparate tradiționale.
Conservarea acestei specii devine din ce în ce mai importantă pe măsură ce habitatele lor naturale sunt afectate de schimbările climatice și de dezvoltarea umană. Creșterea nivelului mării amenință multe din insulele joase unde trăiesc acești crabi, iar defrișarea pădurilor de palmieri pentru dezvoltare turistică le reduce sursele de hrană și adăpost.
Te invităm să împărtășești acest articol cu prietenii tăi care planifică o vacanță exotică – ar putea fi informația care le salvează ochelarii de soare sau alte obiecte de valoare în timpul călătoriei lor!
Sursa imaginii: Unsplash
Etichete: crab de cocos, hoț de palmieri, Birgus latro, insule tropicale, curiozități animale, adaptare terestră
