Te-ai simțit vreodată iritat peste măsură doar pentru că cineva lângă tine mănâncă zgomotos, mestecând sau sorbind cu zgomot? Sau poate ai observat că simplul sunet al pixului apăsat repetat de colegul tău de birou te scoate din minți și îți distrage total atenția? Nu ești singur, iar fenomenul acesta are și un nume – mizofonie. Poate nu ai mai auzit până acum de el, dar e mai des întâlnit decât crezi, iar oamenii de știință au început deja să înțeleagă ce anume îl provoacă.
Unii dintre noi devenim iritați ocazional de zgomote intense, cum ar fi un polizor care lucrează lângă casă, un burghiu sau chiar sunetul neplăcut al microfonului dat prea tare la un eveniment. Dar, pentru persoanele cu mizofonie, problema este cu mult mai profundă și se manifestă chiar și la sunete banale, cum ar fi mestecatul, sorbitul unei băuturi sau foșnetul repetat al pungii cu snacks-uri. Și, deși poate părea un simplu moft pentru cei din jur, oamenii afectați de mizofonie experimentează reacții reale și puternice, ce le pot afecta considerabil calitatea vieții.
Mai mult, potrivit specialiștilor, mizofonia nu e chiar o raritate. Estimările arată că între 5 și 20% din populația globală poate avea această sensibilitate specială la sunete. Asta înseamnă milioane de oameni care se confruntă zi de zi cu astfel de momente stresante și inconfortabile.
Ce este mizofonia și de ce apare ea, mai exact?
Termenul „mizofonie” provine din limba greacă și înseamnă, într-o traducere liberă, „ură față de sunet”. Chiar dacă sună dur, descrierea este cât se poate de precisă. Cei care suferă de această condiție au o sensibilitate emoțională extremă față de sunete specifice, considerate de ceilalți ca fiind absolut normale sau ușor neplăcute. În momentul în care o persoană cu mizofonie aude astfel de sunete, creierul său activează automat reacția numită „luptă sau fugi” („fight or flight”), eliberând rapid adrenalină și generând emoții intense precum furia, anxietatea sau chiar panica.
Conform unor studii publicate recent în Journal of Clinical Psychology, intensitatea reacțiilor variază de la o persoană la alta. Unele persoane pot să-și controleze într-o oarecare măsură reacția și să suporte sunetele iritante, în timp ce altele devin aproape incapabile să se concentreze sau să funcționeze normal dacă sunt expuse prelungit la acești stimuli auditivi.
O explicație interesantă: oare mizofonia e o moștenire de la strămoșii noștri?
Dacă te întrebi de ce creierul nostru reacționează atât de dramatic la niște simple sunete, explicația poate fi găsită tocmai în trecutul nostru evolutiv. Creierul uman a fost, încă de la început, adaptat să reacționeze rapid la sunete neașteptate sau neobișnuite care ar fi putut indica prezența unui pericol. De exemplu, mestecatul și zgomotele produse de animale sălbatice erau adesea un indiciu clar că un prădător se află în apropiere. În mod similar, strănutul sau tusea altor indivizi din grup ar fi putut însemna că există pericolul răspândirii unor boli.
Astfel, reacțiile exagerate față de anumite sunete au fost cândva foarte utile și au contribuit chiar la supraviețuire. Azi, însă, această capacitate de reacție rapidă nu mai are un rol clar definit, iar sunetele banale devin pur și simplu factori de stres.
Există legături între mizofonie și alte condiții psihologice?
Cercetări recente, printre care și unele publicate în Psychiatrist.com, arată că mizofonia este adesea asociată cu alte probleme psihologice sau neurologice. Persoanele care au anxietate, depresie sau tulburări din spectrul autist pot experimenta și ele această sensibilitate auditivă crescută. De exemplu, în cazul persoanelor diagnosticate cu ADHD, dificultatea de a filtra zgomotele ambientale poate accentua reacțiile negative la stimuli auditivi minori.
Mai mult decât atât, există dovezi preliminare că mizofonia ar putea avea și o componentă genetică. Unii specialiști consideră că această sensibilitate se transmite pe cale ereditară, deși, până acum, nu au fost identificați clar genele implicate.
Cum îți dai seama dacă ai mizofonie și ce poți face ca să te simți mai bine?
Deși încă nu există criterii oficiale clare și recunoscute pentru diagnosticarea mizofoniei, tot mai mulți cercetători se concentrează pe acest fenomen. În SUA, de exemplu, în 2024 a fost alocat un buget de 2,5 milioane de dolari special pentru studierea acestei afecțiuni și identificarea unor strategii de gestionare.
Specialiștii folosesc deseori chestionare detaliate pentru a determina cât de intensă este reacția unei persoane la sunete specifice. Deși în prezent nu există o soluție universală care să elimine complet această sensibilitate, psihologii recomandă câteva abordări utile. Terapia cognitiv-comportamentală ajută pacienții să își regândească atitudinea negativă și să înțeleagă că oamenii din jurul lor nu fac aceste zgomote intenționat. Mai mult, simplul gest de a purta căști și a asculta un fundal plăcut de muzică sau un sunet neutru („white noise”) poate reduce considerabil stresul auditiv resimțit.
Așadar, data viitoare când vezi că cineva devine iritat lângă tine din cauza unui sunet banal, încearcă să ai mai multă înțelegere. Mizofonia nu este o simplă iritabilitate, ci o problemă neurologică reală, ce poate influența viața de zi cu zi într-un mod neașteptat de profund.
Dacă ți-a plăcut acest articol și crezi că i-ar putea ajuta și pe alții, nu ezita să îl distribui pe rețelele sociale. Hai să contribuim împreună la o lume mai empatică și informată!
Sursa imaginii: Unsplash
Etichete: mizofonie, sunete deranjante, mestecat zgomotos, sensibilitate auditivă, tulburări neurologice, zgomote iritante
