Te simti ca un sobolan alergand pe o roata care se invarte din ce in ce mai repede? Parca ai vrea sa stingi alarma telefonului si sa nu te mai trezesti niciodata pentru inca o zi de munca? Felicitari, prietene! Ai pus piciorul in capcana epuizarii profesionale. Hai sa vedem cum putem sa te scoatem de-acolo inainte sa te prajesti complet.
Epuizarea profesionala e ca o boala venerica pe care o iei de la munca – se dezvolta incet, pe ascuns, si cand iti dai seama ca o ai, e deja prea tarziu. Conceptul asta a fost inventat prin anii ’70 de un psihiatru american pe nume Herbert Freudenberger. Probabil ca tipul chiar a simtit pe pielea lui ce inseamna sa fii ars la job.
Cand esti epuizat profesional, motivatia ta pentru munca se duce pe apa sambetei. Ajungi sa te dai cu capul de pereti la gandul ca trebuie sa mai faci ceva productiv. Munca ta, care odata iti dadea un sens in viata, acum ti se pare la fel de atragatoare ca o vizita la dentist.
Multi cred ca doar workaholici-ii risca sa se prajeasca, dar adevarul e ca oricine poate ajunge in situatia asta. Cei care lucreaza cu oameni sunt in mare pericol – dealing-ul cu toti prostii zilnic te poate stoarce de vlaga mai ceva ca o zi petrecuta cu soacra.
Semne ca esti pe cale sa devii o leguma prajita
Epuizarea profesionala nu te loveste dintr-o data, ca o minge de baseball in moalele capului. E mai degraba ca o boala autoimuna care se dezvolta treptat, pe masura ce corpul tau se revolta impotriva conditiilor de munca toxice.
Iata cateva simptome care ar trebui sa-ti dea de gandit:
- Te simti obosit non-stop, de parca ai fi tras la saiba 24/7. Nici macar o vacanta de o luna in Maldive nu te mai ajuta sa-ti revii.
- Nu te poti concentra nici daca ti-ar atarna viata de asta. Mintea ta hoinareste mai ceva ca un caine scapat din lesa.
- Esti mai irascibil decat o pisica udata. Colegii incep sa se fereasca de tine de parca ai avea raie.
- Bei ca un rus si fumezi ca un turc in incercarea de a face fata stresului. Zaharul a devenit noul tau drog preferat.
- Mancarea nu-ti mai face nicio placere. Ajungi sa-ti bagi pe gat shaorma la 2 noaptea doar ca sa simti ceva.
- Corpul tau se revolta cu tot felul de boli ciudate. Sistemul imunitar e la pamant, mai ceva ca economia Romaniei.
- Simti ca munca ta e la fel de utila societatii precum un pestisor de acvariu. Motivatia s-a evaporat ca roua-n soare.
- Productivitatea ta e la fel de scazuta precum IQ-ul unui politician. Proiectele se acumuleaza, deadlineurile zboara pe langa tine.
Atentie insa! Aceste simptome nu apar brusc, ca o explozie nucleara. Se dezvolta treptat, ca un cancer al sufletului. La inceput, amani taskurile importante. Apoi chiar si cele urgente ajung sa zaca neterminate. Ajungi sa faci treaba de mantuiala doar ca sa para ca muncesti.
Intr-un final, jobul tau se transforma intr-o rutina mizerabila care-ti provoaca greata. Te detasezi emotional si faci totul mecanic, ca un robot stricat. Munca devine un chin mai mare decat o operatie pe cord deschis facuta pe viu.
Ce te asteapta daca nu iei masuri?
Epuizarea profesionala e ca o gaura neagra care-ti suge toata energia si bucuria de a trai. Te trage incet dar sigur spre marginea prapastiei. Apatie, depresie – astea sunt statiile urmatoare in calatoria ta spre fundul gropii.
Și ghici ce? Statisticile arata ca 10-15% din cei cu depresie severa ajung sa-si puna capat zilelor. Misto perspectiva, nu?
Cine stie daca vei mai avea puterea sa ceri ajutor inainte sa ajungi sa te gandesti ca viata nu mai are sens? Am avut un client care mi-a povestit despre prietenul lui cel mai bun:
„Baiatul asta s-a sinucis. Nu, n-avea cancer in stadiu terminal si nici datorii la camatari. Pur si simplu a cedat psihic de la munca.
Avea o afacere si o gramada de angajati de care raspundea. Cand a venit pandemia, a tras de firma cu dintii sa nu se duca pe apa sambetei. Vindea el insusi in magazin, statea pana noaptea tarziu sa puna la punct strategii anti-criza.
In acelasi timp, acasa era haos total. Nevasta si copiii, inchisi intre patru pereti, ii sareau toti in cap. Dar cumva a rezistat si la munca, si acasa.
Iar cand lucrurile au inceput sa se linisteasca si toata lumea credea ca greul a trecut, el… si-a luat pusca de vanatoare si si-a zburat creierii. Pur si simplu pentru ca si-a asumat prea multe responsabilitati si nimeni nu l-a ajutat sa respire putin.”
Cand ajungi in depresie severa, e imposibil sa te mai salvezi singur. Nici macar daca esti psiholog cu 20 de ani de experienta. Tratamentul depresiei e in primul rand o chestiune farmacologica – fara pastile nu scapi.
Problema e ca in stadiile avansate nu mai ai nici macar puterea sa te ridici din pat si sa mergi la psihiatru. Antidepresivele sunt colacul tau de salvare cand te ineci. Ele te ajuta sa iesi la suprafata si sa revii la normal. Și actioneaza destul de rapid.
Daca depresia nu e prea adanca, poti incerca sa lupti cu ea pe cont propriu. Unii se arunca in jocuri video ca sa scape de realitate. In universul virtual par sa se simta mai bine, dar cand inchid calculatorul, realitatea ii loveste din nou ca un pumn in stomac.
Altii aleg calea alcoolului sau a drogurilor. La inceput e doar o bere nevinovata vineri seara. Apoi ajung sa bea si in timpul saptamanii. Treptat trec la tarii mai puternice. Pana intr-o zi cand se trezesc cu o mahmureala cumplita si realizeaza ca dependenta s-a instalat pe bune. Nici nu-si dau seama cand au ajuns sa atinga fundul prapastiei cu mana.
Chiar daca reusesti sa te mentii pe linia de plutire o vreme prin diverse tertipuri (concedii frecvente, hobby-uri), tot vei pierde treptat din energie. Iar veniturile vor avea de suferit.
Daca ai noroc sa te tarasti cumva pana la pensie, iesind ba in concediu medical, ba ocupandu-te de alte preocupari, vei ajunge acolo stors ca o lamaie. Iar cine zice ca la pensie o sa-ti revii miraculos se inseala amarnic. Cel mai probabil vei ramane o epava pana la final.
De ce ajungem arsi ca o ceafa pe gratar la 3 dimineata?
De obicei se prajesc cei care dau mai mult decat primesc. Acest schimb inegal duce la dezamagire cronica fata de munca si de sensul vietii in general.
Imagineaza-ti un profesor excelent, cu experienta vasta, care-si iroseaste cunostintele predand unor lenesi si putori dezinteresate. In loc sa-si faca un podcast cu interviuri stiintifice ascultate de oameni pasionati! Sau sa tina prelegeri bine platite unui public motivat!
In locul profesorului, poti pune pe oricine:
- Un artist care-si pune sufletul pe panza, dar tablourile lui nu se vand pentru ca „nu sunt pe trend”
- Un scriitor talentat care habar n-are cum sa-si promoveze cartile
- Un functionar marunt care viseaza sa ajunga manager, dar e blocat intr-o munca de birou plictisitoare
Cu alte cuvinte, ajungi ars cand ai ceva valoros de oferit, dar lumea se caca pe el. Ca sa-ti gasesti locul si sa-ti intretii familia, ajungi sa te consumi complet. Și pac! Te trezesti prajit ca cartofii de la KFC.
Cum scapi din iadul epuizarii?
Cand esti cu adevarat epuizat, sfaturile de genul „ia o vacanta, du-te la spa” sunt la fel de utile precum o galeata de apa pentru stingerea unui incendiu nuclear.
Cand vine la mine un astfel de individ carbonizat, primul lucru pe care-l fac e sa-i evaluez starea emotionala. Cu cat e mai la pamant, cu atat va dura mai mult sa-l pun pe picioare.
Esenta epuizarii e o criza existentiala profunda. In functie de cat de acut sau cronic e cazul, aleg metodele potrivite. E crucial ca omul sa realizeze ca e intr-un mare rahat si sa fie sincer dispus sa iasa din el. Il pun sa-mi promita ca va munci la schimbarea:
- Valorilor
- Obiectivelor
- Viziunii asupra vietii
Daca e pregatit sa faca asta, ne apucam de treaba.
Sunt psihologi buni care sa te scoata din mocirla epuizarii, daca simti ca te scufunzi. De ani buni ajuta cupluri sa treaca peste furtuni si ii invata sa navigheze prin apele tulburi ale relatiilor. Pot sa te ajuta sa-ti reconstruiesti viata, sa-ti ridici stima de sine si sa-ti descoperi scopul si calea in viata!
Daca simti (poate inca vag) ca stai pe marginea prapastiei numite „epuizare profesionala”, nu ezita sa ii contactezi pentru o evaluare initiala. Iti vor analiza starea, vor crea un plan de bataie personalizat si te vor ajuta sa-ti recapeti sanatatea mintala!
Ai ajuns pana aici si simti ca articolul asta ti-a dat de gandit? Da-i un share prietenilor care par obositi cronic. S-ar putea sa le salvezi fundul burnout! Și lasa un comentariu cu experienta ta legata de epuizarea profesionala – poate ajuti pe altcineva sa nu calce pe aceleasi greble.
Sursa imaginii: Unsplash
Subiecte abordate in articol: epuizare profesionala, burnout, stres la locul de munca, depresie
(Acest articol se bazeaza pe experienta personala a autorului si pe informatii din surse populare. Pentru sfaturi medicale, consultati intotdeauna un specialist.)
