În anul 1989, sonda spațială Galileo a fost lansată în spațiu la bordul navetei Atlantis, reprezentând una dintre cele mai complexe misiuni spațiale din istoria explorării cosmice. Această sondă spațială a fost proiectată cu scopul de a ajunge la Jupiter, de a se plasa pe orbita gigantului gazos și chiar de a lansa o sondă specială în atmosfera sa pentru a colecta date științifice despre compoziția acesteia.
Pentru a ajunge la destinație, sonda Galileo a folosit o serie de manevre gravitaționale complexe care i-au permis să pătrundă tot mai adânc în Sistemul Solar. După șase ani de călătorie prin spațiul cosmic, misiunea și-a atins primul obiectiv major – planeta Jupiter.
O misiune ambițioasă cu un final neașteptat
NASA avea planuri grandioase pentru această misiune. Sonda trebuia să efectueze mai multe orbite în jurul lui Jupiter și să realizeze mai multe survolare ale principalilor săi sateliți – Ganymede, Io, Europa și Callisto. Comunitatea științifică aștepta cu sufletul la gură rezultatele care ar fi putut extinde dramatic cunoștințele noastre despre cel mai mare planeta din Sistemul Solar.
În ciuda anilor dedicați pentru a transporta Galileo de pe Pământ pe orbita lui Jupiter, misiunea a fost planificată inițial să dureze doar doi ani. Prima orbită în jurul lui Jupiter a durat șapte luni, dar orbitele următoare au devenit treptat mai scurte. Acest lucru se datora mediului extrem de ostil din jurul lui Jupiter, caracterizat prin niveluri ridicate de radiație și o gravitație foarte puternică.
Descoperirile care au schimbat totul
Sonda a efectuat 11 orbite în jurul lui Jupiter, patru apropieri de Ganymede, trei de Europa înghețată, trei de Callisto și una de Io. Satelitul Io a fost folosit și pentru o manevră gravitațională, însă câmpul magnetic puternic și radiația emisă de acesta i-au determinat pe inginerii NASA să evite alte apropieri pentru a proteja instrumentele sensibile ale sondei.
Cele trei survolare ale satelitului Europa au stârnit un interes deosebit în rândul oamenilor de știință. Europa este acoperită de gheață, și de mult timp există ipoteza că sub suprafața sa s-ar putea ascunde oceane lichide. Aceste oceane ascunse ar putea fi suficient de calde și de vechi pentru a susține viața. Deși ar putea fi vorba doar despre forme microscopice sau bacteriene, iar existența lor nu a fost încă dovedită, tocmai această posibilitate a determinat NASA să ia o decizie drastică atunci când sonda a ajuns la sfârșitul duratei sale de viață.
Decizia finală
Misiunea principală a sondei Galileo s-a încheiat în 1997, dar aceasta a continuat să transmită date timp de încă cinci ani. Cu toate acestea, timpul său se apropia de sfârșit, iar NASA trebuia să decidă ce să facă cu sonda.
În majoritatea cazurilor, lăsarea unei sonde pe orbită în spațiul cosmic profund nu ridică probleme. Există sonde care continuă să se îndepărteze la nesfârșit dincolo de limitele Sistemului Solar. Însă Jupiter reprezenta un caz special – NASA nu putea permite ca Galileo să rămână permanent pe orbita sa.
Pe 21 septembrie 2003, când rezervele de combustibil ale sondei erau aproape epuizate, NASA a luat decizia de a o plasa pe o traiectorie care să ducă la prăbușirea sa în atmosfera densă a lui Jupiter. Odată ajunsă în norii planetei, sonda urma să fie complet distrusă în câteva ore. Motivul acestei decizii radicale a fost posibila existență a vieții pe satelitul Europa.
NASA dorea să evite așa-numita „contaminare înaintată” (forward contamination), adică poluarea unui obiect cosmic cu aparate sau materiale create pe Pământ. Exista riscul ca, fără control și combustibil, sonda să se ciocnească de Europa, perturbând condițiile sale naturale.
Sacrificiul final pentru știință
Deși probabilitatea ca vreun microorganism să fi supraviețuit pe suprafața sondei după atâția ani în spațiu era extrem de mică, NASA nu și-a permis să își asume acest risc. Cine ar fi vrut să fie responsabil pentru distrugerea singurei forme de viață extraterestră din Sistemul Solar din cauza unei sonde spațiale vechi?
Astfel, Galileo s-a scufundat în norii lui Jupiter și a dispărut pentru totdeauna. După ce a zburat sute de milioane de mile și a petrecut 14 ani în spațiu, a încheiat una dintre cele mai ambițioase misiuni ale NASA. Sacrificiul său a devenit garanția păstrării condițiilor naturale pe Europa.
Satelitul înghețat Europa rămâne neatins de prezența umană, iar mulți încă speră că sub crusta sa de gheață există forme de viață microscopice. Dacă viața există acolo, datorită prevederii NASA, Europa rămâne ferită de orice influență terestră care ar putea contamina potențialele forme de viață extraterestră.
Te invităm să împărtășești acest articol fascinant despre misiunea Galileo și să ne urmărești pentru mai multe povești captivante despre explorarea spațială și descoperirile științifice care ne modelează înțelegerea despre Univers.
Sursa imaginii: NASA
Etichete: sonda Galileo, Jupiter, satelitul Europa, NASA, misiune spațială, explorare spațială