În această săptămână, tot mai multi oameni, imi pun o întrebare aparent simplă: „Ce informații pot fi considerate de încredere de către tineri în era Inteligenței Artificiale?„
Tinerii și vulnerabilitatea la dezinformare
Tinerii sunt cei mai vulnerabili la dezinformare, deoarece „setul lor de date de învățare” este limitat de timpul scurt petrecut pe Pământ. Ei nu au cunoscut vremurile dinainte de apariția ecranelor digitale, care au devenit atât de atractive, și astăzi primesc majoritatea informațiilor din rețelele sociale. În viitorul apropiat, baza lor de cunoștințe și sănătatea mintală vor fi modelate sub influența inteligenței artificiale (IA). Această situație este fără precedent, deoarece în trecut oamenii foloseau instrumente mai puțin inteligente decât ei înșiși. Pentru prima dată în istorie, o IA superinteligentă va putea manipula baza de cunoștințe a oamenilor.
Știința și verificarea informațiilor
Modalitatea tradițională de a compensa lipsa de experiență a tinerilor se numește educație. Prin urmare, apare întrebarea: cum putem garanta în era IA că sistemul educațional transmite tinerilor informații de încredere?
Am început răspunsul meu cu domeniul unde răspunsul este evident: științele naturale. Aici, informația științifică este colectată cu ajutorul instrumentelor. Oamenii nu sunt detectori de încredere. Din acest motiv, FIFA – organizația internațională de fotbal – folosește camere video, nu declarațiile jucătorilor martori, pentru a determina faptele. Dar chiar și datele instrumentale pot fi supuse unor erori sistematice care reflectă prejudecăți în procedura de măsurare sau analiză.
Acest lucru a dus la crearea organizației Data Colada, care a dezvăluit cazuri de manipulare frauduloasă a datelor în cercetări importante, cum ar fi lucrarea lui Francesca Gino și Dan Ariely, ulterior retrasă de revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Pentru a evita dezinformarea cauzată de date sau analize necredibile, este important să existe mai multe grupuri de cercetare care concurează pentru răspunsul corect. Este plăcut să vezi cum grupurile independente se ajută reciproc, așa cum s-a întâmplat când echipa lui Ed Purcell a corectat eroarea echipei concurente a lui Jan Oort, astfel încât ambele grupuri să-și poată publica simultan lucrările despre detectarea liniei de 21 de centimetri a hidrogenului în galaxia Calea Lactee în ediția din septembrie 1951 a revistei Nature.
Cu toate acestea, în cultura academică modernă întâlnim mai des situația în care două grupuri concurează feroce pentru prioritatea în descoperirea adevărului. Uneori acest lucru duce la dispute juridice, ca în cazul bătăliei pentru brevetul CRISPR între Jennifer Doudna și Emmanuelle Charpentier împotriva lui Feng Zhang.
Rolul competiției în cercetarea științifică
În etapa cercetărilor preliminare, competiția are avantaje importante: grupurile corectează rapid greșelile reciproce și ajung împreună la interpretarea corectă. În analiza inițială a datelor despre supernovele de tip Ia, publicată în The Astrophysical Journal pe 10 iulie 1997, echipa lui Saul Perlmutter susținea că Universul are o constantă cosmologică zero.
Această concluzie a fost ulterior corectată de echipa lui Perlmutter în paralel cu rapoartele concurenților, ceea ce a dus la recunoașterea faptului că constanta cosmologică sau „energia întunecată” domină în prezent balanța masă-energie a Universului. În 2011, Perlmutter a primit jumătate din Premiul Nobel pentru Fizică, împărțind-o cu Brian Schmidt și Adam Riess, care conduceau grupurile concurente.
Soluții pentru combaterea dezinformării
Rețeta pentru combaterea dezinformării în științele naturale este competiția între echipe care analizează date colectate cu instrumente. Această abordare combină aparatura, lipsită de defectele psihologiei umane, cu procesul de verificare prin dezbateri în arbitrajul informației. O cultură care suprimă dezbaterile este predispusă la concepții eronate despre realitate.
Evident, această abordare nu poate fi aplicată științelor umaniste sau politicii, unde adesea lipsește un instrument de măsurare ca arbitru independent, capabil să corecteze erorile gândirii dezirabile.
Viitorul educației în era IA
Putem generaliza abordarea științelor naturale pentru a îmbunătăți educația în era IA? O modalitate ar fi crearea unor centre publice unde afirmațiile sunt verificate de publicul larg sau de sisteme IA independente, bazându-se pe credibilitatea surselor de informații. Construirea unui sistem în care adevărul este verificat pe merit este o sarcină dificilă.
Dacă informația discutată este legată de politică, este probabilă apariția a două vârfuri în distribuția probabilităților opiniilor: un vârf pe flancul politic stâng, celălalt pe cel drept. O reprezentare echitabilă a informației trebuie să includă ambele vârfuri.
Se ridică și întrebarea: trebuie să acordăm o pondere mai mare informațiilor de la experți sau manuale? Oamenii care au dedicat ani studierii unei anumite probleme au un volum mai mare de cunoștințe pe baza cărora își construiesc afirmațiile.
Totuși, aceasta este doar o afirmație probabilistică, deoarece noua cunoaștere se lovește uneori de dogme nejustificate. În 1992, Vaticanul a recunoscut că Galileo Galilei avea dreptate când susținea că Pământul nu se află în centrul Universului, dar această recunoaștere a venit prea târziu – la două decenii după ce oamenii au ajuns pe Lună.
În prezent, universitățile acordă foarte puțină atenție provocărilor creării unor centre de informații credibile pentru educația tinerilor. Sper că în curând această problemă va fi rezolvată, deoarece poate avea un impact semnificativ asupra viitorului științei, politicii și sănătății mintale.
Astfel, la sfârșitul conversației noastre constructive, pot afirma: „Sper că generația voastră va rezolva problemele create de generația mea.„
Te invităm să distribuii acest articol dacă l-ai găsit util și să te alături discuției despre viitorul educației în era inteligenței artificiale.
Sursa imagine: Unsplash
Etichete: inteligență artificială, educație, știință, tineri, dezinformare, cercetare științifică