Ultima actualizare: 27 decembrie 2024
Taci si iti spui in minte ca ar trebui sa fii recunoscator ca traiesti intr-o tara libera unde poti sa citesti ce vrei tu. Apoi realizezi ca nici macar asta nu e adevarat. Unele carti sunt interzise, in timp ce altele, care promoveaza aceleasi idei toxice, sunt distribuite in milioane de exemplare si considerate sacre. Ce naiba se intampla aici?
Nu vreau sa fiu inteles gresit – nu incerc sa spun ca Mein Kampf si Biblia sunt echivalente. Nici nu vreau sa justific nazismul sau sa pun la indoiala competenta autoritatilor. Dimpotriva, sunt convins ca exista opere literare care nu ar trebui tiparite in tiraje mari si date copiilor sa le citeasca. Ma refer la acele scrieri care pot incita la ura impotriva unor grupuri etnice sau religioase.
Sau care justifica uciderea oamenilor pe criterii etnice sau religioase. Astfel de opere ar trebui restrictionate sau insotite de note explicative care sa condamne ferm astfel de idei si comportamente. Dar hai sa aruncam o privire mai atenta la ce gasim in Biblie…
Violenta sanctificata din Vechiul Testament
Sa luam cateva exemple concrete din Biblie care ar putea fi considerate problematice din perspectiva extremismului:
„Moise s-a maniat pe capeteniile ostirii, pe mai-marii peste mii si pe mai-marii peste sute, care se intorceau de la razboi. El le-a zis: Cum? Ati lasat cu viata pe toate femeile? Iata, ele sunt acelea care, dupa cuvantul lui Balaam, i-au tarat pe copiii lui Israel sa pacatuiasca impotriva Domnului in fapta lui Peor; din pricina aceasta a venit urgia asupra adunarii Domnului. Acum, dar, omorati pe orice copil de parte barbateasca si pe orice femeie care a cunoscut pe un barbat culcandu-se cu el. Iar pe toate fetele care n-au cunoscut impreunarea cu un barbat, lasati-le cu viata pentru voi.” (Numeri 31:14-18)
Wow, ce pasaj luminos si plin de invataturi morale! Moise le ordona soldatilor sa ucida toti barbatii, femeile si copiii, dar sa pastreze fetele virgine pentru ei insisi. Daca asta nu e o justificare a genocidului si violului, atunci nu stiu ce e.
Sau ce ziceti de asta:
„In cetatile popoarelor acestora, pe care ti le da Domnul Dumnezeul tau ca mostenire, sa nu lasi cu viata nimic care sufla. Ci sa nimicesti cu desavarsire pe Hetiti, pe Amoriti, pe Canaaniti, pe Fereziti, pe Heviti si pe Iebusiti, cum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau, ca sa nu va invete sa faca dupa toate uraciunile pe care le fac ei pentru dumnezeii lor, si sa pacatuiti astfel impotriva Domnului Dumnezeului vostru.” (Deuteronom 20:16-18)
Inca o data, vedem o porunca divina de a ucide intreaga populatie a unor cetati, inclusiv femei si copii, doar pentru ca apartin unor grupuri etnice si religioase diferite. Asta suna teribil de similar cu justificarile folosite de nazisti pentru Holocaust, nu-i asa?
Crimele de razboi ale „eroilor” biblici
Sa nu uitam nici de „glorioasele” fapte ale regilor si profetilor biblici:
„David a strans tot poporul si a plecat impotriva cetatii Raba; a luptat impotriva ei si a luat-o. A luat cununa de pe capul regelui lor – care cantarea un talant de aur si avea pietre scumpe – si a pus-o pe capul lui. A luat o mare prada din cetate. A scos pe locuitorii ei si i-a taiat cu fierastraie, cu grape de fier si cu securi; asa a facut tuturor cetatilor fiilor lui Amon. David s-a intors la Ierusalim cu tot poporul.” (2 Samuel 12:29-31)
Deci regele David, acest „om dupa inima lui Dumnezeu”, a comis crime de razboi oribile, torturand si ucizand civili. Și totusi, el ramane un erou venerat al Bibliei. Imagineaza-ti ca un lider modern ar face asa ceva – ar fi judecat ca criminal de razboi la Haga!
Și lista poate continua. Nici Moise, nici Iosua, nici David, nici Estera, nici profetii… Nimeni dintre acestia nu este condamnat in paginile Bibliei pentru aceste fapte sangeroase. Ba dimpotriva, ele sunt descrise ca fiind corecte si necesare.
Ipocrizia interpretarilor moderne
Desigur, inteleg ca crestinii si musulmanii moderni au propriile interpretari ale acestor pasaje si nu promoveaza astfel de idei. Dar gandeste-te la asta – daca neonazistii moderni ar vorbi despre crimele de razboi ale celui de-al Treilea Reich zambind stanjeniti si spunand „Ei bine, desigur ca acum nu mai sustinem astfel de metode… Dar la momentul respectiv era necesar!” – nu te-ar infiora?
Pe mine da. Și aici e problema cu literatura extremista – ofera exemple negative. Citind si acceptand astfel de lucruri ca fiind reale, o persoana ar putea ajunge sa creada ca asa e normal sau chiar necesar sa se comporte.
Biblia ca opera de fictiune?
Exista totusi o singura portita de scapare prin care astfel de descrieri si atitudini ar putea fi justificate si nu ar constitui motiv de interzicere a acestei literaturi. Și anume… fictiunea!
Intr-o opera de fictiune, personajele pot face orice. Pentru ca cititorului i s-a dat de inteles de la bun inceput ca aceste fapte nu au nicio legatura cu realitatea. Ca sunt rodul unei imaginatii nu intotdeauna sanatoase a autorului.
Și acesta e singurul raspuns care imi vine in minte la intrebarea de ce „Mein Kampf” nu poate fi distribuit, dar o carte care justifica genocidul si crimele in masa poate. Pur si simplu pentru ca Hitler a fost o persoana reala si a scris despre realitate.
Iar Biblia e o opera antica de fantezie. La urma urmei, nu-l condamnam pe Tolkien pentru ca orcii lui au masacrat vreun sat. Și acceptam si viziunile extrem de soviniste ale elfilor – lor li se permite. Sunt doar plasmuiri ale imaginatiei.
Concluzie
Deci, conform legislatiei actuale, ar trebui sa tratam Biblia in acelasi fel. Eu unul sunt pentru! Dar hai sa fim consecventi – daca interzicem „Mein Kampf” pentru ca promoveaza ura si violenta, ar trebui sa facem la fel si cu Biblia. Sau, mai bine, sa permitem studiul critic al ambelor carti, cu note explicative care sa condamne ferm ideile extremiste.
Ce parere aveti? Ar trebui sa tratam Biblia ca pe o opera de fictiune sau sa o supunem acelorasi standarde ca pe alte carti care promoveaza violenta? Lasati un comentariu si spuneti-va parerea!
Acest articol reprezinta o opinie personala si nu are intentia de a ofensa credintele religioase ale nimanui. Scopul sau este de a stimula o dezbatere constructiva despre modul in care tratam diferite texte istorice si religioase in societatea moderna.
Sursa imaginii: Unsplash
Subiecte abordate in articol: extremism religios, cenzura, interpretarea Bibliei, standarde duble
