Ultima actualizare: 30 septembrie 2024
În lumea noastră contemporană, ideea sclaviei ne provoacă repulsie și indignare. Însă, surprinzător sau nu, cartea sfântă a creștinismului pare să aibă o cu totul altă perspectivă asupra acestei practici. Hai să aruncăm o privire mai atentă la felul în care Vechiul Testament abordează sclavia și să vedem cum încearcă apologeții creștini să justifice aceste pasaje problematice.
Când Dumnezeu devine patron de sclavi
Stai să vezi ce chestii interesante găsim în Exodul, capitolul 21. Aici, Dumnezeu cel atotputernic și atotiubitor își pune pălăria de manager de resurse umane și începe să dicteze reguli despre cum să-ți administrezi afacerea cu sclavi. Zici că e un episod dintr-un reality show absurd, „Stăpânul Perfect”.
Iată câteva perle din ghidul divin de management al sclavilor:
- Poți să ții un sclav evreu maxim 6 ani. După aia, gata, trebuie să-i dai drumul. Dar stai liniștit, că mai poți să cumperi alții.
- Dacă sclavul tău vine la pachet cu nevastă, poți să-i ții pe amândoi. Eficiență maximă, ce mai!
- Dacă îi dai tu o nevastă sclavului tău și fac copii, ghici ce? Păstrezi femeia și copiii. Sclavul poate să plece singur după 6 ani sau să rămână rob pe viață ca să fie cu familia. Ce dilemă morală fascinantă!
- Ah, și dacă-ți vinzi fiica ca sclavă, aia nu mai scapă niciodată. Femeile nu au parte de eliberare după 6 ani ca bărbații. Ce drăguț și progresist din partea lui Dumnezeu, nu?
Serios acum, ce naiba e cu regulile astea? Pare că Dumnezeu se joacă de-a Sims cu viețile oamenilor. „Hai să vedem ce se întâmplă dacă îi dau sclavului o nevastă și apoi îl pun să aleagă între libertate și familie. Hehe, ce amuzant!”
Bătaia e ruptă din Rai
Stai, că se pune și mai rău. Iată ce alte perle găsim în Exodul 21:
„Dacă un om își lovește sclavul sau sclava cu un băț și sclavul moare pe loc, stăpânul trebuie pedepsit. Dar dacă sclavul supraviețuiește o zi sau două, stăpânul nu va fi pedepsit, pentru că sclavul este proprietatea sa.” (Exodul 21:20-21)
Adică ce plm?! Ai voie să-ți bați sclavii cât vrei, atâta timp cât nu mor pe loc?! Asta e definiția lui Dumnezeu pentru drepturile omului? Zici că e extras din manualul unui torționar psihopat.
Și uite aici altă mostră de „înțelepciune divină”:
„Dacă un om lovește ochiul sclavului său sau al sclavei sale și-l distruge, trebuie să-l elibereze ca despăgubire pentru ochi. Și dacă-i sparge un dinte sclavului sau sclavei, trebuie să-l elibereze ca despăgubire pentru dinte.” (Exodul 21:26-27)
Deci dacă-ți ciomăgești sclavul până-l lași chior sau știrb, ghinion, trebuie să-i dai drumul. Dar dacă-l snopești în bătaie fără să-i scoți ochii sau dinții, e perfect ok. Ce morală impecabilă, nu-i așa?
Sclavia pentru străini – all inclusive, fără limită de timp
Hop, că nu s-a terminat distracția. În Levitic 25, Dumnezeu face diferența între sclavii evrei și cei străini:
„Cât despre sclavii și sclavele voastre, puteți să-i cumpărați dintre popoarele din jur.” (Levitic 25:44)
Adică dacă ești evreu, ai parte de ceva protecție. Dar dacă ești străin, ghinion total – poți fi sclav pe viață, ba chiar lăsat moștenire copiilor stăpânului. Ce frumos, nu? Rasism și xenofobie direct de la Cel de Sus.
E ca și cum Dumnezeu ar spune: „Băieți, cu ai noștri mai ușor, dar pe ăia străini puteți să-i exploatați la greu. Sunt păgâni oricum, nu contează.”
Cum încearcă apologeții să spele rușinea divină
Evident că toată treaba asta pune creștinii într-o poziție incomodă. Cum să justifici că Dumnezeul tău iubitor e de fapt ok cu sclavia? Aici intră în scenă apologeții, încercând să facă slalom printre versetele problematice.
Unul dintre ei, Paul Copan, se chinuie să explice că de fapt nu era chiar așa de rău. Zice el că și sclavele puteau fi eliberate după 6 ani, bazându-se pe un verset din Deuteronom. Dar omite convenabil că în Exod scrie clar că femeile nu beneficiau de eliberare.
Copan mai susține că sclavii puteau aștepta să le expire contractul nevestelor și apoi să plece cu toată familia. Serios, Paul? Și în tot timpul ăsta ce făceau, jucau șah cu stăpânul?
Alți apologeți încearcă să argumenteze că de fapt „sclav” însemna altceva pe vremea aia, mai degrabă un fel de angajat. Serios?! Dacă șeful tău actual ar avea voie să te bată cu bățul până aproape de moarte, ai zice că ești doar un simplu angajat?
Concluzia? Biblia promovează sclavia, punct
Hai să fim sinceri – oricât s-ar strădui apologeții să cosmetizeze treaba, e clar că Biblia acceptă și reglementează sclavia. Nu există nicio condamnare clară a acestei practici, ba chiar sunt oferite instrucțiuni explicite despre cum să-ți administrezi „afacerea” cu sclavi.
Pentru orice om cu un minim de empatie și valori morale moderne, pasajele astea sunt profund problematice. Nu poți să pretinzi că un Dumnezeu atotputernic și perfect moral ar permite așa ceva, darămite să ofere instrucțiuni detaliate.
Sigur, putem încerca să contextualizăm, să zicem că „așa erau vremurile”. Dar asta ridică o altă problemă – de ce ar vrea un Dumnezeu etern și omniscient să se conformeze unor norme culturale temporare și imorale? N-ar fi putut să zică simplu „Nu mai țineți sclavi, e nasol”?
În final, cred că avem două opțiuni:
- Acceptăm că Biblia conține erori morale grave și nu poate fi considerată un ghid etic infailibil.
- Acceptăm că Dumnezeul biblic e de fapt destul de nasol din punct de vedere moral și nu merită venerat.
Personal, înclin spre prima variantă. Biblia e un text antic, scris de oameni în contextul lor cultural. Conține și învățături valoroase, dar și multe chestii problematice. Ar trebui citită critic, nu luată ca adevăr absolut.
Iar dacă ești creștin și te simți inconfortabil cu concluzia asta, poate e timpul să-ți pui niște întrebări serioase despre credința ta. Chiar vrei să venerezi o zeitate care considera ok să deții sclavi?
Acest articol reprezintă o analiză critică a unor pasaje biblice controversate. Dacă te-a făcut să gândești, sharing is caring! Lasă un comentariu cu părerea ta.
Sursa imagini: Unsplash
Etichete: religie, creștinism, Biblie, sclavie, critică biblică, apologetică
