Barbati iubiti, haideti sa vorbim pe sleau despre elefantul din camera – problemele noastre. Știu, stiu, ar trebui sa fim puternici si stoici, dar hai sa lasam mastile deoparte pentru o clipa si sa discutam ca niste adevarati frati de suferinta ce suntem.
In ultimul deceniu nimeni nu vorbeste despre problemele barbatilor. Ca doar in grupurile „miscarii masculine” se poate gasi sprijin, empatie si intelegere. Ei bine, la naiba cu asta! Haideti sa le punem pe masa si sa le disecam ca niste adevarati chirurgi sociali ce suntem.
Blestemul barbatului sarac: O viata de mana a doua
Sa incepem cu bomboana de pe coliva – in societatea moderna, un barbat sarac e ca un caine vagabond. O fiinta fara drepturi, limitata in toate manifestarile sale. E ca si cum ai juca Monopoly, dar ai inceput jocul cu 500 de lei in minus si ceilalti jucatori au voie sa-ti fure zarurile.
O femeie saraca pe de alta parte, e totusi considerata „victima a sistemului”. Are privilegii acordate prin lege, mai ales in dreptul familiei. E protejata de lege ca o specie pe cale de disparitie. Daca un barbat isi bate nevasta pana o omoara, ajunge la parnaie mai repede decat poti spune „violenta domestica”. Dar daca o femeie isi aduce sotul la infarct la 35 de ani sau cancer de ficat la 50, lumea o compatimeste. „Sarmana, a suferit atat de mult langa el.”
Regina casei: Cand democratia devine dictatura
Și da, in majoritatea familiilor, femeia nu e doar un membru, ci un adevarat dictator in miniatura. Ea decide cum va trai familia, ce se mananca, ce se cumpara, unde se merge in vacanta. Daca barbatul nu e de acord, intr-un fel sau altul ii va transforma viata intr-un iad mai fierbinte decat cratiţa cu ciorba de perisoare lasata pe foc.
Femeile sunt ca niste magicieni ai manipularii emotionale, mereu in cautarea propriului interes. Și nu se opresc niciodata. Nu inceteaza presiunea. Dar e atat de subtila, ca nici nu-ti dai seama ca esti presat ca o lamaie stoarsa pentru limonada. Și cui sa te plangi? Ce sa spui? „Draga, ma simt oprimat ca m-ai rugat sa spal vasele”? Ridicol!
Masculinitatea toxica: Otrava din propriul pahar
Și ca si cum toate astea n-ar fi de ajuns, noi, barbatii, trebuie sa ne afisam mereu masculinitatea si invincibilitatea. De parca am fi niste gladiatori moderni, luptand in arena vietii de zi cu zi. Dar nimeni nu vorbeste despre faptul ca 1000 de taieturi mici te pot ucide la fel de sigur ca o lovitura in inima.
Ce naiba sa faci cand societatea iti spune sa fii puternic, dar te impiedica la fiecare pas? E ca si cum ai participa la un maraton, dar ti-au legat sireturile intre ele si te asteapta sa castigi.
Nu toti barbatii sunt creati egali
Inainte sa ne aruncam cu totii de pe podul disperarii, hai sa privim putin in jur. Vedeti voi, aceste probleme nu sunt universale pentru toti barbatii. Exista si specimene mai norocoase, care par sa fi primit manualul secret al vietii.
Unii sunt uniti in clanuri, partide, grupari, sau pur si simplu familii mari. Și ghici ce? La ei nu apar astfel de probleme. Pur si simplu nu apar. E ca si cum ar trai intr-o realitate paralela, unde femeile se comporta diferit. Cumva, acesti tipi reusesc sa-si apere drepturile in fata statului si a celorlalti oameni. Sunt mai stabili psihologic si mai multumiti de viata. Parca ar fi niste zei greci coborati printre muritori.
Puterea banului: Scurtatura catre fericire?
Apoi mai sunt cei cu bani. Știti voi, aia care au prins trenul succesului si acum conduc o afacere infloritoare sau au o slujba bine platita. Distanta dintre ei si femei e atat de mare, incat… ei bine, nu devin victime daca au macar doi neuroni functionali. Dar si astia sunt mai vulnerabili decat prima grupa. E ca si cum ar juca sah, dar adversarul lor are doar pioni.
Unirea face puterea: Secretul succesului masculin
Dar iata secretul suprem, fratiorilor: un grup organizat de barbati, mai devreme sau mai tarziu, obtine si bani, si putere, si o anumita autonomie, si chiar imunitate in fata legii. E ca o fratie secreta, dar fara ritualuri ciudate si fara sa bei sange de gaina.
Ieri, ascultand un clip despre comunitatile taranesti din secolul 19, am aflat fara surprindere ca tocmai femeile erau factorul care distrugea familiile mari. Din una mare, care administra o bucata zdravana de pamant, ieseau mai multe mici si sarace. E ca si cum ai taia o placinta in bucati tot mai mici, pana ramai doar cu firimituri.
Și ghici ce? Aceasta tendinta bolnavicioasa catre un concept absolut vulgar de dreptate nu era doar apanajul feministelor moderne, ci si al tarancilor din secolul 19. Aparent, revolutia a inceput in bucatarie, nu pe campurile de lupta.
Dar erau si familii unde acest proces nu se intampla. Unde sotiile nu reuseau sa rupa neamul in bucati. Aceste familii deveneau acei faimosi „chiaburi” care puneau mana pe pamanturile colegilor dezbinati din comunitate.
Și aici, fratilor, am simtit o unda de furie fata de puterea comunismului. Nu pentru decizia de a persecuta chiaburii – asta era o necesitate politica. Ci pentru ideea ca urmasii acelor saraci, care nu au putut sa se uneasca nici macar la nivelul propriilor familii, vor putea construi si pastra un stat unit.
Calea inainte: Unitate, nu ura
Dragi barbati, aveti nevoie de prieteni. Aveti nevoie de camarazi. Aveti nevoie de familii mari, unde tocmai barbatii sunt osatura care tine si pastreaza aceste familii. E ca si cum ai construi o fortareata – ai nevoie de ziduri puternice si de frati de arme loiali.
Nu aveti nevoie de drepturi si autorealizare – aveti nevoie de un clan, un partid, o grupare. Atunci va veti rezolva problemele. E ca si cum ai face parte dintr-o echipa de supereroi – unul singur poate fi doborat, dar impreuna sunteti de neoprit.
Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu va uniti pe principii de ura irationala. Nu intrati in randurile fascistilor, suveranistilor, populistilor, sau indiferent cum s-ar numi ei. Din un motiv simplu – acolo sunteti doar o alta resursa de exploatat. Ca si cum ai sari din tigaie direct in foc.
Concluzie: Drumul spre implinire
Faptul ca legile moderne sunt scrise de barbati nu va face viata mai usoara. Nu e un motiv de solidaritate. Pentru ca tocmai acesti barbati au creat o societate cu problemele care va deranjeaza atat de mult.
Baza solidaritatii sunt interesele comune, cauza comuna, interdependenta succesului unuia de succesul celuilalt. Personal, va sugerez sa incepeti cu familiile.
Iar asa – saraci si dezbinati… In cel mai bun caz, veti continua sa suferiti. In cel mai rau caz – veti fi folositi pentru a aduce pe tron un alt führer.
Deci, fratilor, ce alegem? Sa fim victime ale sistemului sau sa construim propriul nostru imperiu? Sa ne plangem de soarta sau sa ne luam destinul in propriile maini? Hai sa fim barbati adevarati – nu prin forta bruta sau dominatie toxica, ci prin unitate, intelepciune si determinare. Pentru ca, la urma urmei, cea mai mare putere a unui barbat nu sta in muschii sai, ci in legaturile pe care le creeaza si in comunitatea pe care o construieste.
Asa ca, fratii mei de suferinta si de speranta, haideti sa ridicam un pahar (de preferinta cu ceva tare) pentru viitorul nostru. Un viitor in care nu suntem victime, ci creatori ai propriei noastre realitati. Pentru ca, la urma urmei, cea mai mare aventura a vietii nu e sa supravietuim intr-o lume ostila, ci sa cream una in care merita sa traim.
Și cine stie? Poate ca intr-o buna zi, vom privi in urma la aceste vremuri tulburi si vom rade, stiind ca am transformat provocarile in oportunitati si slabiciunile in putere. Pana atunci, sa ramanem uniti, puternici si, mai presus de toate, umani. Pentru ca, in ciuda tuturor obstacolelor, asta e ceea ce ne defineste cu adevarat – capacitatea noastra de a ne ridica deasupra circumstantelor si de a crea ceva mai bun, nu doar pentru noi, ci pentru toti cei din jurul nostru.
Asa ca, fratilor, ridicati-va! E timpul sa scriem urmatorul capitol al povestii noastre. Și sa fie unul epic!
