Te-ai intrebat vreodata de ce Dumnezeu a avut nevoie sa-si sacrifice propriul fiu pentru a ne ierta pacatele? Pare cam absurd si crud, nu-i asa? Ei bine, stai sa vezi ce poveste sinistra se ascunde de fapt in spatele acestei doctrine crestine fundamentale.
Crestinismul se bazeaza pe ideea ca Iisus, fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce pentru a ispasi pacatele omenirii. Acest concept al jertfei divine pentru mantuirea oamenilor este central in teologia crestina. Dar de unde vine de fapt aceasta idee si ce semnificatie ascunsa are ea? Haideti sa sapam putin mai adanc si sa descoperim adevarul socant din spatele jertfei lui Hristos.
In primul rand, trebuie sa ne punem niste intrebari logice. Daca Dumnezeu este atotputernic, de ce are nevoie sa-si sacrifice propriul fiu pentru a ne ierta? Nu putea pur si simplu sa ne ierte si gata? Și daca pacatul este o ofensa la adresa lui Dumnezeu, cum ajuta sa-ti omori propriul copil? E ca si cum mi-as taia un deget de fiecare data cand cineva ma insulta pe internet. Absurd, nu-i asa?
Iar daca pacatul inseamna incalcarea ordinii divine si producerea de daune, cum repara o jertfa umana aceste lucruri? Nu are niciun sens. Nici macar in Biblie nu gasim o explicatie clara pentru aceasta doctrina. Dimpotriva, in Vechiul Testament se pune accentul pe pocainta si indreptare morala, nu pe jertfe sangeroase.
Atunci de unde vine aceasta idee bizara a jertfei divine? Ei bine, raspunsul este mult mai intunecat decat te-ai astepta. Trebuie sa ne intoarcem in timp, in antichitatea Orientului Apropiat, la vecinii evreilor si romanilor. Mai precis, la un ritual terifiant practicat de fenicieni si alte popoare semitice.
Moloch si ritualul sangeros al copiilor arsi de vii
Exista un ritual antic, numit molk, care presupunea sacrificarea copiilor pentru a imblanzi zeii si a salva cetatea de la dezastre. Acest obicei barbar era raspandit in lumea semitica si, surprinzator sau nu, este mentionat chiar si in Biblie. Evreii cunosteau bine acest ritual si zeul caruia ii era dedicat, motiv pentru care in textele biblice gasim interdictii explicite de a-l practica.
Dar stii cum e – daca ceva e interzis sub amenintarea cu moartea, inseamna ca e nu doar cunoscut, ci si foarte tentant pentru oameni. Asa ca ritualul molk era familiar atat evreilor, cat si romanilor (prin contactul cu cultura feniciana din Cartagina). Practic, ambele surse principale ale crestinismului erau la curent cu aceasta practica.
Dar in ce consta de fapt ritualul molk? Parintii isi sacrificau copiii, de obicei prin ardere de vii, pentru a indrepta o situatie nefasta care lovise cetatea sau statul. In Biblie, zeul asociat cu acest ritual este numit Moloh, desi numele sau real era Milkom. Molk se refera strict la ritualul in sine.
Un aspect important: cu cat pericolul era mai mare, cu atat mai respectabili erau oamenii care isi ofereau copiii drept jertfa. In caz de pericol maxim, cand era in joc salvarea intregii tari, se ajungea chiar la sacrificarea copiilor regali. Și nu uitati – parintii isi dadeau benevol odraslele la moarte! Copiii erau arsi de vii pe un altar inaltat, ca si cum ar fi fost „suspendat” in aer.
Crestinismul – o rescriere a ritualului molk
Incepe sa se lege totul, nu? Uite cum se potrivesc piesele puzzle-ului:
- De ce este Iisus numit insistent fiul regelui (atat al regelui iudeu, cat si al Regelui Ceresc)?
- De ce se spune ca Dumnezeu si-a dat fiul la moarte pentru iertarea pacatelor?
- De ce moartea lui Iisus este descrisa ca un sacrificiu pentru salvarea omenirii?
- De ce a fost crucificat (inaltat pe cruce), in loc sa fie omorat prin metoda evreiasca obisnuita a lapidarii?
Pentru ca avem de-a face cu o adaptare a ritualului molk! O reinterpretare a unui obicei pagan crud, prin care se „cumpara” bunastarea cetatenilor de la zei. Totul se potriveste: moartea pentru pacate, aspectul juridic si mistic al jertfei.
Dar stai, ca vine partea si mai amuzanta (sau mai degraba macabra). Daca extindem acest simbolism, ce reprezinta cei care formeaza „trupul lui Hristos”, adica Biserica? Cei care se „impartasesc” cu trupul si sangele sau? Ei devin, metaforic vorbind, parte din obiectul sacrificial. Se inscriu voluntar pentru aceeasi soarta si acelasi scop. E o ironie subtila si cruda.
Practic, creatorii crestinismului le spun direct adeptilor: „Voi sunteti resursa care va fi sacrificata pentru binele nostru”. Iar oamenii se bucura, aplauda si se incoloneaza cuminti spre altarul jertfei.
Religia – o masinarie de exploatat oameni
Sa fie clar: asta nu e o simpla curiozitate istorica. E un indiciu care ne arata esenta reala a religiei. Iar esenta religiilor avraamice in general, si a crestinismului in particular, este transformarea oamenilor in resursa. Stoarcerea lor de tot ce se poate: timp, bani, energie, devotament.
E ca un contract de credit inselator – totul e scris negru pe alb, dar cine citeste cu atentie clauzele? Oamenii semneaza fericiti, fara sa realizeze ca devin sclavi voluntari ai unui sistem care ii exploateaza.
Iar noi ne miram de ce exista atata suferinta si abuz in istoria religiilor. De ce atatea razboaie, persecutii si crime in numele credintei. Pai daca la baza doctrinei sta ideea sacrificiului copiilor, ce te astepti? E ca si cum ai construi o casa pe fundatie de dinamita si apoi te-ai mira ca explodeaza.
Desigur, multi crestini vor protesta ca interpretarea mea e tendentioasa. Ca jertfa lui Hristos e despre dragoste si mantuire, nu despre cruzime. Dar hai sa fim seriosi – ce fel de dragoste divina e aia care cere moartea unui nevinovat? Ce mantuire e aia care se bazeaza pe un ritual pagan sangeros?
E timpul sa privim critic aceste dogme pe care le-am inghitit pe nemestecate. Sa ne intrebam de ce acceptam idei atat de barbare sub pretextul credintei. Sa intelegem ca religiile sunt creatii umane, cu origini adesea intunecate, nu revelatii divine perfecte.
Nu spun ca toti credinciosii sunt rai sau prosti. Multi gasesc consolare si sens in religie, si asta e de inteles. Dar poate ar fi mai bine sa cautam adevarata spiritualitate in noi insine si in relatiile cu ceilalti, nu in mituri sangeroase rescrise.
Intelegerea acestor origini obscure ale crestinismului ne poate ajuta sa depasim limitarile impuse de dogme rigide. Sa construim o moralitate si o spiritualitate mai umana, bazata pe empatie si ratiune, nu pe sacrificii imaginare.
Asa ca data viitoare cand auzi despre „jertfa mantuitoare a lui Hristos”, gandeste-te la copiii arsi de vii pe altarele feniciene. Și intreaba-te daca vrei sa fii parte dintr-un sistem care glorifica asemenea idei. Poate e timpul sa evoluam dincolo de miturile crude ale trecutului si sa cautam adevarata iluminare in noi insine.
Daca acest articol ti-a deschis ochii, te invit sa-l distribui si altora. Lasa un comentariu cu parerea ta – sunt curios ce crezi despre aceste origini intunecate ale crestinismului. Și nu uita – gandirea critica e cel mai bun „vaccin” impotriva manipularii religioase!
Sursa imaginii: Unsplash
Subiecte abordate in articol: Crestinism, Jertfa lui Hristos, Ritualuri antice, Religie
** Acest articol se bazeaza pe cercetari istorice si antropologice privind originile crestinismului si ritualurile antice din Orientul Apropiat. Pentru mai multe detalii, consultati lucrarile specialistilor in istoria religiilor.**
