In epoca digitala de astazi, tehnologia ecranelor a evoluat rapid, oferindu-ne o gama larga de rezolutii si formate. Termeni precum 720p, 1080p, 1440p, 2K, 4K sau chiar 8K sunt des intalniti, dar ce semnificatie au de fapt? Fie ca esti un pasionat de tehnologie sau pur si simplu curios sa afli mai multe despre dispozitivele pe care le utilizezi zilnic, acest articol te va ghida intr-o calatorie captivanta prin lumea rezolutiilor ecranelor.
„Cunoasterea nu este o comoara pe care o poti pastra pentru tine insuti; este ceva pe care trebuie sa-l imparti pentru a-l putea pastra.” – Brian Tracy
Premisele unei imagini clare: de la IBM la „inalta definitie”
In vechile vremuri ale tehnologiei, rezolutia ecranului nu era o problema complexa. Windows venea cu un set de cateva optiuni predefinite, iar pentru a beneficia de o rezolutie mai mare, de mai multe culori sau de ambele, trebuia sa instalezi un driver pentru placa video.
IBM a fost compania care a dezvoltat tehnologia pentru monitoarele color. Mai intai, a aparut CGA (Color Graphics Adapter), apoi EGA (Enhanced Graphics Adapter) si VGA (Video Graphics Array). Indiferent de caracteristicile monitorului, tot trebuia sa alegi una dintre cele cateva optiuni disponibile prin intermediul driverelor placii video.
Odata cu aparitia inregistrarilor video de inalta definitie si cu cresterea in popularitate a raportului de aspect 16:9 (voi explica imediat rapoartele de aspect), nu mai este atat de simplu sa selectezi o rezolutie pentru ecran. Totusi, asta inseamna si ca exista mult mai multe optiuni din care sa alegi, astfel incat fiecare sa poata gasi ceva pe gustul sau.
Intelegerea adevaratei semnificatii a „rezolutiei”
Termenul „rezolutie” este incorect atunci cand te referi la numarul de pixeli de pe un ecran. Acesta nu spune nimic despre cat de multi pixeli ai pe o anumita suprafata. Asta este subiectul unei alte masuratori, numite PPI (Pixeli Per Inci).
Din punct de vedere tehnic, „rezolutia” este mai degraba numarul de pixeli pe unitatea de suprafata decat numarul total de pixeli. In acest articol, folosesc termenul asa cum este inteles de obicei si nu in sensul absolut corect din punct de vedere tehnologic.
Inca de la inceput, rezolutia a fost descrisa (corect sau nu) prin numarul de pixeli dispusi pe orizontala si verticala pe un ecran. De exemplu, 640 x 480 = 307200 pixeli. Optiunile disponibile erau determinate de capacitatea placii video si variau in functie de producator.
Rezolutiile integrate in Windows erau limitate, asa ca, daca nu aveai un driver pentru placa video, trebuia sa te multumesti cu ecranul cu rezolutie mai mica, oferit de Windows. Daca te-ai uitat vreodata la o instalare de Windows sau daca ai instalat o versiune mai noua a unui driver video, probabil ca ai vazut cum arata un ecran cu o rezolutie redusa, the 640 x 480, pentru cateva clipe. Era ceva urat, dar era optiunea implicita din Windows.
Pe masura ce calitatea monitoarelor a crescut, Windows a inceput sa ofere mai multe optiuni incorporate, dar greul a ramas in continuare pe seama producatorilor de placi video, mai ales daca voiai un ecran cu o rezolutie inalta. Cele mai recente versiuni de Windows pot sa detecteze rezolutia implicita a monitorului si a placii tale video si s-o ajusteze corespunzator. Asta nu inseamna ca Windows alege intotdeauna cea mai buna optiune, dar aceasta functioneaza si o poti schimba dupa ce vezi cum arata, daca asta iti doresti.
Sugestie: Ai un smartphone sau o tableta produsa de Apple? Poti sa verifici si rezolutia de pe iPad sau iPhone.
Decodificarea misterioaselor abrevieri ale rezolutiilor ecranelor
Poate ca ai vazut rezolutia ecranului descrisa in termeni precum 720p, 1080i sau 1080p. Ce inseamna asta? Pentru inceput, literele iti spun cum este „desenata” imaginea pe monitor. Litera „p” inseamna progresiv, iar litera „i” inseamna intretesut.
Afisarea intretesuta este un vestigiu al televizoarelor si al primelor monitoare CRT. Ecranul monitorului sau al televizorului are pe el linii de pixeli, aranjate pe orizontala. Liniile erau relativ usor de vazut daca te apropiai de un monitor sau de un televizor mai vechi, dar in prezent, pixelii de pe ecran sunt atat de mici, incat este greu sa-i vezi chiar si cu o lupa sau ceva similar.
Componentele electronice ale monitorului „deseneaza” fiecare ecran, linie cu linie, la o viteza mult prea mare pentru ca ochii nostri s-o poata percepe. Un ecran intretesut afiseaza mai intai toate liniile de pixeli impare, iar apoi toate liniile pare. Deoarece ecranul este desenat in linii de pixeli alternative, tremurul imaginii a fost intotdeauna o problema pentru monitoarele intretesute.
Producatorii au incercat sa rezolve aceasta problema in diferite moduri. Cea mai raspandita metoda consta in a creste de cate ori este desenat un ecran complet intr-o secunda. Aceasta se numeste rata de reimprospatare (refresh rate). Cea mai intalnita rata de refresh era de 60 de afisari pe secunda, ceea ce este acceptabil pentru majoritatea oamenilor, dar aceasta mai putea fi crescuta putin, pentru a elimina tremurul imaginii, pe care unii inca il sesizau.
Pe masura ce s-a renuntat la vechile monitoare CRT, sistemul de afisare s-a schimbat din intretesut in progresiv, deoarece noile ecrane digitale sunt mult mai rapide. La o afisare progresiva, liniile sunt desenate pe ecran in ordine, si nu mai intai liniile impare si apoi cele pare. Daca vrei sa traduci, 1080p, de exemplu, este folosit pentru ecranele caracterizate prin 1080 de linii de pixeli orizontale si o afisare progresiva.
Exista o ilustratie destul de buna a diferentelor dintre afisarile progresive si cele intretesute in acest articol de pe Wikipedia: Progressive scan. Pentru o alta lectie de istorie fascinanta, poti citi (in limba engleza) si despre Interlaced video.
In plus, daca pe monitoarele CRT, numarul de cadre mai mic sau mai mare nu conta prea mult pentru calitatea perceputa a imaginii, pe ecranele LED, numarul de cadre este si mai important. Relatia dintre rata de cadre si rata de refresh este relevanta atat pentru performanta in jocuri si redarea continutului video, cat si pentru experienta zilnica de utilizare.
In timp ce rata de reimprospatare (Hz) reprezinta de cate ori este actualizata o imagine de catre panoul de afisare in fiecare secunda, numarul de cadre (FPS) reprezinta de cate ori este redata o imagine de catre placa video in fiecare secunda.
Un numar de cadre mai mare, asociat cu o rata de refresh mai mare, poate sa aduca imbunatatiri calitatii vizuale si sa contribuie ca totul sa para mai rapid. Insa numarul de cadre pe secunda depinde de performanta oferita de calculatorul, smartphone-ul, televizorul sau dispozitivul tau similar, in timp ce rata de reimprospatare depinde de capacitatea monitorului. In mod ideal, numarul de cadre nu ar trebui sa depaseasca rata de refresh; in caz contrar, poate aparea efectul de screen tearing (intreruperea imaginii pe ecran).
Sugestie: Daca vrei sa vezi sau sa setezi rata de reimprospatare pe PC-ul tau, citeste aceste ghiduri, in functie de versiunea ta de Windows: Unde gasesti rata de refresh in Windows 10? Cum o schimbi? sau Cum schimbi rata de reimprospatare in Windows 11.
Intelegerea numerelor rezolutiilor ecranului: Ce inseamna 720p, 1080p, 1440p, 2K, 4K si 8K?
Atunci cand televizoarele de inalta definitie au devenit ceva normal, producatorii au inventat prescurtari pentru a explica rezolutiile ecranelor. In prezent, numerele pe care le vezi cel mai des sunt rezolutia 1080p (1920 x 1080), 1440p (uneori denumita si rezolutie 2K), 720p (HD), 4K si 8K. Dupa cum am vazut, „p” si „i” arata daca este vorba despre un ecran cu afisare progresiva sau intretesuta.
Mai mult, aceste prescurtari sunt uneori folosite si pentru a descrie monitoarele de calculator, chiar daca, in general, un monitor este capabil sa ofere o calitate mai inalta de definitie decat un televizor. Numarul se refera intotdeauna la numarul de linii orizontale de pe ecran.
Iata cum se traduc aceste prescurtari:
- 720p – cunoscuta si ca rezolutie HD sau HD Ready, inseamna de obicei ca ecranul are 1280 x 720 pixeli.
- 1080p – cunoscuta si sub numele de rezolutie FHD sau Full HD, se refera de obicei la ecrane cu 1920 x 1080 pixeli.
- 1440p – denumita frecvent rezolutie QHD sau Quad HD, este prezenta de obicei pe monitoarele de gaming si pe smartphone-urile de top. 1440p (de obicei, 2560 x 1440 pixeli) este o rezolutie de patru ori mai mare decat 720p HD sau HD ready. Pentru a incurca totul si mai tare, multe smartphone-uri premium ofera o asa-numita rezolutie Quad HD+, de 2960 x 1440 pixeli, care se incadreaza totusi ca 1440p.
- 4K sau 2160p – de regula 3840 x 2160 pixeli, este cunoscuta de obicei ca rezolutie UHD sau Ultra HD. Este o rezolutie foarte mare, intalnita pe Smart TV-urile si monitoarele premium. 2160p se numeste 4K deoarece latimea sa este apropiata de 4000 de pixeli. Cu alte cuvinte, ofera de patru ori mai multi pixeli decat un ecran FHD sau Full HD, de 1080p.
- 8K sau 4320p – este, de obicei, rezolutia de 7680 x 4320 pixeli, ce ofera de 16 ori mai multi pixeli decat rezolutia standard 1080p FHD sau Full HD. Deocamdata, poti gasi 8K doar pe televizoarele scumpe, precum cele de la Samsung sau LG. Totusi, poti testa daca PC-ul tau poate sa redea o cantitate atat de mare de date folosind aceasta mostra video in rezolutie 8K.
Problema cu 2K: Aceasta rezolutie nu exista pe piata pentru consumatori
In cinematografie, exista rezolutia 2K si se refera la 2048 × 1080. Insa pe piata de consum, aceasta ar fi considerata 1080p. Din pacate, unii producatori de ecrane folosesc termenul 2K pentru rezolutii precum 2560 x 1440, deoarece ecranele lor au o rezolutie orizontala de 2000 de pixeli sau mai mult. Din pacate, acest termen este incorect, deoarece aceasta rezolutie este 1440p sau Quad HD, nu 2K.
Prin urmare, daca auzi ca un televizor, un monitor de PC, un smartphone sau o tableta are rezolutia 2K, ar trebui sa cauti mai multe informatii despre ecran. Rezolutia sa reala este probabil 1440p sau Quad HD.
