Imaginați-vă că întreaga populație a Europei, care numără astăzi aproape 900 de milioane de oameni, își poate urmări originile până la doar trei bărbați! Pare greu de crezut, dar un studiu revoluționar publicat în Nature Communications ne arată exact acest lucru: trei „Adami” europeni au întemeiat familiile care au colonizat Europa în Epoca Bronzului, devenind strămoșii genetici a peste 64% dintre europenii de astăzi.
Această descoperire din 2015, bazată pe analiza ADN-ului europenilor, ne ajută să înțelegem mai bine nu doar originile noastre comune, ci și de ce europenii nativi au atât de multe trăsături fizice similare. E ca și cum natura ne-ar fi lăsat indicii despre trecutul nostru comun chiar în genele noastre!
Trebuie să clarificăm că vorbim despre europenii până în secolul XX – adică despre europenii indigeni. În zilele noastre, din cauza migrațiilor masive, genomul european s-a diversificat considerabil.
Cercetătorii au studiat cromozomul Y (prezent doar la bărbați) și au descoperit că populația Europei s-a format în trei etape principale. Fiecare dintre aceste etape a lăsat o amprentă unică în ADN-ul europenilor moderni.
O istorie fascinantă ascunsă în genele noastre
O echipă internațională formată din geneticieni, biologi și paleontologi de la mai multe institute europene a făcut o descoperire uimitoare: au identificat familii paterne distincte care au apărut între acum 3.500 și 7.300 de ani. Analizând mutațiile ADN, au aflat că toate aceste familii se trag din doar trei bărbați – „Adamii” Europei. Urmașii lor s-au răspândit pe tot continentul între acum 2.000 și 4.000 de ani.
Bineînțeles, Europa nu era un teritoriu gol înainte – era locuită încă din Epoca de Piatră. Primii au fost neandertalienii, apoi au venit oamenii moderni (Homo sapiens). Dar, surprinzător, aproape nu mai există urmași pe linie masculină de la acele populații străvechi.
Un exemplu interesant este celebrul Stonehenge, construit acum 5.500 de ani. Contrar a ceea ce am putea crede, acest monument nu a fost ridicat de strămoșii europenilor moderni, ci de vânători-culegători locali care au fost ulterior înlocuiți de noii migranți – cei care aveau să devină strămoșii noștri.
Biologul Mark Jobling, unul dintre autorii studiului, explică că acum 4.000 de ani, în Epoca Bronzului, Europa a cunoscut o explozie demografică extraordinară. Nu era vorba doar despre creșterea numărului populației – a fost o perioadă de dezvoltare culturală intensă, când au apărut creșterea cailor, arme mai eficiente și s-au schimbat ritualurile de înmormântare.
Trei amprente genetice care ne spun povestea originilor
Cei trei strămoși din Epoca Bronzului au lăsat trei haplogrupe principale – un fel de „amprente genetice” care ne permit să urmărim originile și migrațiile strămoșilor noștri. E ca și cum ar fi lăsat un jurnal de călătorie scris în ADN-ul nostru!
Haplogupa R1a – Povestea răsăriteană
Această haplogrupă are o istorie ce începe acum aproximativ 22.800 de ani în Asia. Astăzi, o găsim mai ales în Europa de Est, Asia Centrală și de Sud. Este extrem de frecventă la popoarele slave, în special în Rusia, Polonia, Belarus și Ucraina – motiv pentru care multă vreme a fost considerată o haplogrupă specific slavă.
Cercetătorii cred că primul purtător al acestei haplogrupe a apărut undeva între Munții Urali și Siberia de Sud. Urmașii lui au migrat și au format populații numeroase atât în Europa, cât și în Asia de Sud. De exemplu, în India există o variantă răspândită a acestei haplogrupe, numită R1a1a.
Studiile arată că purtătorii R1a au jucat un rol crucial în răspândirea limbilor și culturilor indo-europene, contribuind la formarea legăturilor culturale și lingvistice dintre Europa și Asia.
Haplogupa R1b – Moștenirea vestică
Apărută acum aproximativ 20.400 de ani, R1b domină astăzi Europa de Vest, fiind foarte comună în Insulele Britanice, Franța și Spania. O găsim și în Asia Centrală și Orientul Mijlociu, iar locuitorii din Urali au și ei o prezență semnificativă a acestei haplogrupe.
Originile sale se află în Asia Centrală, de unde purtătorii ei au migrat spre Europa. Această haplogrupă este asociată cu migrațiile din stepele Europei de Est spre vest în timpul Epocii Bronzului, aducând schimbări culturale majore, tehnologii metalurgice și limbi noi.
Haplogupa I1 – Singurul „european pursânge”
I1 este unica haplogrupă cu adevărat europeană, apărută acum circa 27.500 de ani. Este foarte răspândită în Scandinavia și nordul Germaniei, fiind strâns legată de popoarele germanice și migrațiile lor antice.
Expansiunea acestei haplogrupe a început în Epoca Bronzului. Numărul purtătorilor ei a crescut dramatic după o perioadă de minim demografic, între acum 2.100 și 4.200 de ani, coincizând cu expansiunea geografică rapidă din Epoca Bronzului.
Un exemplu fascinant al prezenței I1 în Rusia vine chiar de la autorul articolului: „În genomul meu, aceasta este haplogrupă dominantă. Și asta deși în familia mea apropiată nu au existat germani sau scandinavi. Am descoperit că linia merge până la străbunicul meu din partea tatălui.
Prietenii îl porecliseră chiar ‘Vikingul’. Era într-adevăr un uriaș musculos de doi metri, ceea ce era rar pentru acea vreme. Avea ochi și păr deschis la culoare. El însuși provenea din țăranii din Nijni Novgorod. Se pare că strămoșii lui îndepărtați au ajuns aici prin scandinavi și apoi prin varegi. Aceștia din urmă nu erau o națiune, ci o uniune militară care includea atât slavi, cât și scandinavi și fino-ugrici. Iată cât de straniu merg migrațiile popoarelor!”
Dacă privim în trecut, descoperim că națiunea europeană a fost fondată de urmașii unor locuitori care s-au răspândit din teritoriile moderne ale Munților Urali, Siberiei, Asiei Centrale și Scandinaviei.
Te-a fascinat această poveste despre originile noastre comune? Împărtășește articolul cu prietenii tăi și hai să descoperim împreună mai multe despre moștenirea noastră genetică!
Sursa imaginii: Pixabay
Etichete: ADN european, strămoși comuni, haplogrupe, migrații antice, genetică umană, Epoca Bronzului
