În interiorul fiecăruia dintre noi, chiar acum, pulsează viața… un întreg univers despre care, până nu demult, nici măcar nu bănuiam că există. Și nu vorbim doar despre bacterii, virusuri sau ciuperci.
Recent, oamenii de știință au făcut o descoperire fascinantă, identificând în microbiomul nostru ceva complet inexplicabil – niște structuri ciudate pe care le-au numit „obeliscuri”. Aceste structuri nu seamănă nici cu virusurile, nici cu bacteriile, nici cu vreun alt organism cunoscut științei până în prezent. Ce sunt, de fapt, aceste entități misterioase?
Să începem cu înțelegerea microbiomului. Simplificat, acesta reprezintă comunitatea tuturor microorganismelor – bacterii, ciuperci, virusuri și alte „mărunțișuri” – care trăiesc în și pe corpul nostru. Aceste microorganisme ne ajută la digestia alimentelor, ne întăresc sistemul imunitar și influențează chiar și starea noastră de spirit și comportamentul. Pe scurt, fără ele, oamenii probabil n-ar supraviețui.
Și când credeam că știm despre microbiom dacă nu totul, cel puțin foarte multe, natura ne-a oferit o nouă surpriză – „obeliscurile”.
Cum au fost descoperite „obeliscurile”
Totul a început atunci când o echipă de cercetători de la Universitatea Stanford, condusă de Ivan Jeludev și Andrew Fire, a decis să analizeze datele genetice obținute din probe de salivă și materii fecale umane.
Ei nu au analizat doar gene simple, ci metatranscriptoame – toate ARN-urile produse de microorganisme. Și iată că, în mijlocul acestui „zgomot” genetic, cercetătorii au descoperit ceva straniu – mii de secvențe de ARN care formau inele și nu semănau cu nimic văzut până acum. Acestea au fost denumite „obeliscuri”.
Un aspect remarcabil este că aceste structuri nu au fost găsite doar în una sau două probe, ci în probe prelevate de la oameni din întreaga lume. Acest lucru sugerează că „obeliscurile” nu reprezintă o anomalie rară, ci un fenomen larg răspândit.
Ce sunt, de fapt, „obeliscurile”
„Obeliscurile” au un ARN circular monocatenar. ARN-ul este o moleculă care participă la sinteza proteinelor și transportă informația genetică de la moleculele de ADN, care stochează informația genetică despre compoziția și structura tuturor proteinelor.
Aceste inele de ARN sunt extrem de mici – aproximativ 1000 de nucleotide, adică „litere” ale codului genetic. Pentru comparație, genomul uman constă din peste 3 miliarde de nucleotide. ARN-ul „obeliscului” formează o structură secundară alungită, în formă de tijă – de aici și numele, care amintește de obeliscurile din Egiptul antic.
Cel mai surprinzător aspect este că „obeliscurile” nu au un înveliș proteic, așa cum au virusurile. Ele seamănă mai mult cu viroizii – agenți infecțioși simpli care afectează plantele. Dar viroizii, de regulă, nu pot codifica propriile proteine, pe când „obeliscurile” – pot.
Cercetătorii au descoperit că „obeliscurile” produc proteine unice, pe care le-au numit „obline”. Ce fac exact aceste „obline” nu este încă clar, dar simplul fapt al existenței lor indică faptul că „obeliscurile” nu sunt doar „fragmente” de ARN, ci ceva mult mai complex.
„Obeliscurile” par a fi un hibrid între un virus și un viroid, dar în același timp ceva complet diferit. Ele pun sub semnul întrebării însăși definiția vieții. Tradițional, se consideră că organismele vii trebuie să se poată reproduce independent. Virusurile, de exemplu, nu pot face acest lucru fără ajutorul unei celule-gazdă, motiv pentru care sunt adesea numite „nevii”. Dar „obeliscurile”? Sunt chiar mai simple decât virusurile, dar pot codifica proteine… În esență, există mai multe întrebări decât răspunsuri.
Unde se ascund obeliscurile
„Obeliscurile” au fost descoperite acolo unde, de fapt, era de așteptat – în microbiomul nostru. Cele mai multe dintre ele au fost găsite în intestin și în cavitatea bucală. În timp ce „obeliscurile” au fost întâlnite în aproximativ 7% din probele intestinale, în probele bucale au fost prezente la jumătate dintre subiecți.
Cercetătorii au descoperit chiar că „obeliscurile” pot trăi în interiorul bacteriilor Streptococcus sanguinis, care locuiesc în mod normal în gura noastră. În interiorul unei bacterii care trăiește în noi, trăiește altceva… Un fel de matrioșcă biologică!
De asemenea, „obeliscurile” au fost găsite în probe prelevate de la oameni din diferite țări, de pe continente diferite. Aceasta înseamnă că nu sunt „vizitatori” accidentali, ci locuitori permanenți ai lumii noastre interioare.
La ce ne folosesc
Cercetătorii încă nu știu ce rol joacă „obeliscurile” în organismul nostru. Există câteva ipoteze, dar niciuna nu a fost încă dovedită.
Prima ipoteză: „Obeliscurile” sunt „pasageri” inofensivi. Ele trăiesc pur și simplu în interiorul nostru, fără a influența în vreun fel sănătatea noastră.
A doua ipoteză: „Obeliscurile” sunt regulatori ai microbiomului. Ele pot influența numărul și compoziția bacteriilor din intestinul și cavitatea noastră bucală. Acest lucru, la rândul său, poate afecta sănătatea noastră – atât pozitiv, cât și negativ.
A treia ipoteză: „Obeliscurile” sunt dușmani (sau prieteni) ascunși. Este posibil ca ele să interacționeze direct cu celulele noastre, influențând funcționarea sistemului imunitar, digestia sau chiar sistemul nervos.
Pentru a determina care dintre aceste ipoteze este corectă (sau poate toate deodată?), sunt necesare cercetări suplimentare. Dar este deja clar că „obeliscurile” nu sunt doar „deșeuri”, ci un factor potențial important care influențează sănătatea noastră. Și, cel mai probabil, ele vor determina oamenii de știință să revizuiască clasificarea microorganismelor. Unde să încadrăm „obeliscurile”? La virusuri? La viroizi? Sau să creăm o categorie separată pentru ele?
Dincolo de granițele vieții cunoscute
Descoperirea „obeliscurilor” ne arată cât de puțin știm încă despre propriul nostru corp. Cu fiecare progres științific, cu fiecare instrument mai sofisticat, găsim noi forme de viață sau entități care ne pun la încercare înțelegerea fundamentală a biologiei.
Aceste structuri misterioase reprezintă poate un nivel intermediar între molecule și organisme vii – ceva ce nu se încadrează în taxonomia tradițională. Faptul că au fost găsite atât de răspândit în populația umană sugerează că au coexistat cu noi de foarte mult timp, posibil evoluând alături de noi de-a lungul mileniilor.
Ceea ce face această descoperire atât de revoluționară este că „obeliscurile” ar putea reprezenta o verigă lipsă în înțelegerea evoluției vieții pe Pământ. S-ar putea ca ele să fie reminiscențe ale unor structuri primitive care au existat înainte de apariția virusurilor și bacteriilor așa cum le cunoaștem astăzi.
Unii cercetători speculează că investigarea „obeliscurilor” ar putea deschide noi perspective în tratarea unor boli autoimune sau inflamatorii cronice. Dacă aceste structuri influențează echilibrul microbiomului nostru, este posibil ca manipularea lor să ofere soluții terapeutice inovatoare.
Implicațiile pentru viitorul medicinei
Înțelegerea rolului „obeliscurilor” în organismul uman ar putea revoluționa medicina personalizată. Dacă aceste structuri influențează sănătatea noastră în moduri specifice, cartografierea lor ar putea deveni parte din profilul nostru medical individual.
Imaginați-vă un viitor în care medicii analizează nu doar bacteriile și virusurile din corpul nostru, ci și populația de „obeliscuri”, pentru a determina riscul de dezvoltare a anumitor boli sau pentru a personaliza tratamentele. Ar putea fi următorul pas în medicina de precizie.
Mai mult, dacă „obeliscurile” se dovedesc a fi manipulabile, ele ar putea servi ca vectori pentru terapii genetice sau ca instrumente de reglare a microbiomului. Potențialul lor terapeutic este încă neexplorat, dar promisiunile sunt fascinante.
Această descoperire ne amintește că frontierele științei sunt în continuă expansiune. Ceea ce ieri era de neconceput, astăzi este o realitate documentată. Iar mâine, aceste „obeliscuri” misterioase ar putea fi instrumentele care ne ajută să tratăm boli considerate incurabile în prezent.
Vă invităm să împărtășiți acest articol fascinant despre „obeliscuri” pentru a răspândi știința și a inspira curiozitatea. Comentariile și întrebările voastre sunt binevenite – haideți să explorăm împreună acest nou teritoriu al biologiei!
Sursa imaginii: Getty Images
Etichete: microbiom, obeliscuri, descoperire științifică, ARN, forme de viață, bacterii, cercetare medicală
Meta-descriere: Cercetătorii au identificat în corpul uman „obeliscuri” – structuri ARN circulare care nu seamănă cu nicio formă de viață cunoscută și care ar putea redefini granițele biologiei.
